Alexandru Rafila, fost ministru al Sănătății, explică de ce nu a putut lua decizia privind vaccinurile Pfizer
Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a subliniat că nu a avut competența de a gestiona singur contractul privind achiziția de vaccinuri Pfizer. Decizia, spune el, depășea atribuțiile Ministerului și necesita intervenția directă a premierului de la acea vreme. Situația, care a generat discuții aprinse, scoate la iveală complexitatea deciziilor din perioada pandemiei.
Problemele contractuale și opțiunile disponibile
Contractul inițial, semnat în mai 2021 de Ioana Mihăilă, Florin Cîțu și Dan Barna, prevedea achiziția unui număr mare de doze de vaccin. Ulterior, România s-a confruntat cu probleme de stocare. Potrivit lui Rafila, existau două opțiuni: continuarea contractului sau acceptarea unei variante alternative propuse de Pfizer. Aceasta din urmă presupunea plata a 10 euro pentru fiecare doză nelivrată, echivalentul a aproximativ 170 de milioane de euro pentru cele 16 milioane de doze, dar și obligația de a cumpăra vaccinuri suplimentare în anii următori.
Rafila a invocat trei motive principale pentru imposibilitatea de a accepta soluția propusă. În primul rând, contractul fusese semnat de alte persoane, implicând un proces birocratic complex pentru modificare. În al doilea rând, modificarea contractului ar fi necesitat acordul premierului Nicolae Ciucă și emiterea unei Ordonanțe de Urgență, deoarece nu exista o prevedere legală care să permită plata. În fine, Ministerul Sănătății nu dispunea de fondurile necesare pentru o astfel de tranzacție.
Negocieri în curs și implicațiile financiare
Deși Guvernul era informat încă din 2023 despre riscurile financiare ale contractului, responsabilitatea gestionării acestuia revenea Ministerului Sănătății, conform documentelor oficiale. Actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, împreună cu ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, vor participa la discuții cu reprezentanții Pfizer, la Washington. Scopul acestor negocieri este transformarea sumei de aproximativ 600 de milioane de euro, pe care România trebuie să o plătească, în medicamente inovatoare destinate pacienților oncologici sau celor care suferă de boli rare autoimune.
