Procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic de la Muzeul Drents din Assen a început. Starea generală a acestora pare a fi precară, plângându-se de condițiile din detenție. Obiectele de patrimoniu, furate cu forța brută, au stârnit un val de emoții, depășind granițele Olandei.
Condiții inumane de detenție
Chesley W., în vârstă de 37 de ani, a povestit instanței despre condițiile grele din timpul detenției sale. Acesta a menționat că a fost tratat ca un animal, petrecând șase luni într-o celulă putredă, împărțind spațiul cu șobolani. Publicarea fotografiei și a numelui său l-au marcat profund. Chesley W. are un trecut marcat de probleme cu legea, inclusiv condamnări pentru jaf și furt. În trecut, a fost diagnosticat și cu o tulburare de personalitate.
Un alt suspect, Bernhard Z., a împărtășit și el un trecut tumultuos. Acesta a fost închis pentru o spargere violentă de locuință și are un istoric de acte de vandalism, agresiune, posesie de droguri și conducere sub influența alcoolului. În fața instanței, Z. a ales să își mențină calmul, dar a subliniat furia pe care o simte, rezervându-și dreptul de a vorbi ulterior.
Jan B., în vârstă de 21 de ani, a fost primul interogat. Acesta a refuzat să coopereze cu serviciul de probațiune. Fiind tânăr, s-a pus problema dacă acesta ar trebui judecat ca minor. B. a lucrat ca pictor în Heerhugowaard și a locuit cu părinții săi. Oficialii sunt îngrijorați de motivațiile lui B., punându-și întrebări dacă a fost influențat sau motivat de bani. În instanță, și B. și-a invocat dreptul la tăcere.
Reacțiile oficialilor muzeului
Directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, a abordat direct suspecții, subliniind gravitatea furtului. Acesta a descris cazul ca fiind fără precedent, atât pe plan intern, cât și internațional. Van Langh a evidențiat valoarea culturală și spirituală a obiectelor furate, accentuând șocul resimțit la Assen, în Olanda și la nivel mondial. A menționat că prejudiciile cauzate de acest furt nu pot fi evaluate doar prin prisma valorii de piață, acesta definind identitatea. Directorul a adăugat că banii nu pot compensa furtul de identitate culturală, acesta fiind un atac la demnitatea poporului român.
Van Langh a vorbit despre trauma profundă resimțită, dispariția obiectelor fiind percepută ca o rană în memoria colectivă. Acesta a subliniat efortul uman și studiul depus în spatele fiecărei piese de tezaur. Furtul a provocat tensiuni în România și a perturbat întreaga societate, depășind simplul cadru penal.
Avocații vor prezenta argumentele joi, în instanță.
