Viața unui imigrant în Italia: Între boală, sărăcie și birocrație
Victor Jeans Zavala, un imigrant peruan în vârstă de 68 de ani, se confruntă cu o realitate dificilă în Italia. După ce a trăit în Milano timp de peste două decenii, o accidentare gravă a dus la pierderea locului de muncă, a permisului de ședere și a accesului la asistența medicală. Suferind de artrită reumatoidă și fără posibilitatea de a-și permite medicamentele necesare, Zavala depinde acum de ajutorul soției, care câștigă lunar doar 700 de euro, și de sprijinul unor organizații caritabile.
Obstacolele sistemului de sănătate pentru imigranții vârstnici
Povestea lui Zavala ilustrează o problemă mai amplă: dificultățile cu care se confruntă tot mai mulți imigranți vârstnici în Italia. Conform datelor, aproximativ 590.000 de străini de peste 60 de ani se luptă să aibă acces la îngrijire medicală adecvată, vizite medicale și medicamente. Mulți dintre aceștia sunt migranți de primă generație, care au lucrat zeci de ani în Italia, dar acum îmbătrânesc cu mai puține protecții sociale.
Creșterea numărului de persoane cu deficiențe cognitive în rândul imigranților vârstnici, care a ajuns la 7,6%, este o altă problemă majoră. Resursele disponibile pentru acești cetățeni străini sunt adesea insuficiente. Doar un număr redus de centre de îngrijire au materiale informative multilingve sau acces la interpreți personali. Mulți imigranți se confruntă cu probleme lingvistice și familiale care complică accesul la îngrijire medicală. Arianna Princiotta, coordonatoarea policlinicii din Milano a Fundației Fratelli di San Francesco, subliniază dificultățile suplimentare: „deseori, familiile țin acasă părinții care prezintă semne de demență”.
Costurile ridicate și barierele lingvistice îngreunează accesul la tratament
Pentru mulți imigranți, barierele de acces la îngrijire medicală includ costurile ridicate ale medicamentelor și ale tratamentelor. Giovanna Cornelio, medic la Casa Donk din Trieste, observă efectele directe ale acestor probleme în viața pacienților săi. Un inhalator pentru bronșită bronhospastică, de exemplu, poate costa 50 de euro, o sumă semnificativă pentru cei cu venituri mici. Situația se agravează în cazul afecțiunilor cronice.
În plus, barierele lingvistice creează obstacole suplimentare. Prospectele medicamentelor nu sunt întotdeauna traduse în limba pacienților, iar comunicarea cu medicii devine dificilă. În cazul afecțiunilor cronice, costurile pot fi prohibitive, iar accesul la tratament poate fi întârziat. Elisa Morellini, de la departamentul juridic al asociației milaneze Naga, evidențiază impactul noilor legi. Înainte de 2024, costurile asistenței medicale erau mult mai mici. Acum, cei care nu își permit asigurarea medicală, pot pune în pericol depistarea la timp a unor boli grave.
Medicii se confruntă frecvent cu diagnostice stabilite prea târziu, ceea ce înseamnă că bolile cronice sunt depistate în stadii avansate.
