Conform Descopera: Dezastru ecologic în California: Seleniul otrăvește viața acvatică
O rezervație ornitologică din CALIFORNIA, menită să protejeze numeroase specii de păsări acvatice, a devenit, în urmă cu decenii, teatrul unuia dintre cele mai grave dezastre ecologice cauzate de drenajul agricol. Peste 60% dintre embrionii și puii de păsări examinați prezentau malformații grave sau au murit, semnalând o contaminare severă a lanțului trofic.
Apa provenită din zonele agricole irigate, care traversa soluri bogate în seleniu, a ajuns să polueze rezervația ornitologică KESTERSON. Acest element, prezent în mod natural în solul californian, a fost mobilizat de procesele de irigații și transportat prin sistemul de drenaj direct în ecosistemul protejat.
Impactul devastator asupra reproducerii păsărilor
Consecințele devastatoare ale poluării cu seleniu au devenit clare în anii 1980. Cercetătorii au constatat cu uimire că substanța toxică pătrundea în lanțul trofic, afectând direct capacitatea păsărilor de a se reproduce. În 1983, un studiu de amploare realizat de Institutul de Studii Geologice al Statelor Unite ale Americii (USGS), cunoscut sub numele de „Efectul Kesterson”, a relevat că 64% dintre embrionii și puii de păsări examinați prezentau deformări sau pieriseră.
Această cifră alarmantă nu înseamnă că 64% din toate păsările din rezervație erau afectate fizic, ci reflectă proporția combinată a embrionilor și puilor care au suferit consecințe grave, fie deformări, fie deces, în stadiile incipiente ale vieții. Poluarea cu seleniu a compromis, așadar, dezvoltarea și supraviețuirea tinerelor generații de păsări.
Soluții de durată și monitorizare pe termen lung
Problema a apărut odată cu finalizarea Rezervorului KESTERSON în 1971, ca parte a unui sistem de drenaj mai amplu. Suspendarea construcției Canalului de Drenaj San Luis a redirecționat apa de la un sistem de drenaj existent către KESTERSON. Încă din 1978 a început să ajungă apa de drenaj subteran, iar până în 1981, rezervorul era alimentat exclusiv cu apă salină de drenaj.
Evaporarea apei din lacuri și procesele biologice au contribuit la o concentrare și mai mare a seleniului, element care apoi a intrat în hrana organismelor acvatice. Acestea au fost consumate de păsări, care au acumulat seleniul în țesuturile lor, ducând la efectele devastatoare observate.
După ce amploarea dezastrului a devenit evidentă, au fost implementate măsuri pentru controlul și remedierea zonei. Un ordin emis în 1985 a declanșat acțiuni concrete, iar în 1988, părți ale rezervorului au fost umplute cu sute de mii de metri cubi de pământ, transformând habitatele acvatice în zone terestre. Monitorizarea atentă a situației a continuat intensiv, cu modificări, până în 2014, arată analize științifice.
Rezolvarea contaminării a necesitat mai bine de două decenii. Rezultatele monitorizărilor din 2013 și 2014 au indicat concentrații relativ stabile de seleniu și un risc scăzut pentru fauna sălbatică, conform unui studiu publicat în 2020.
Sursa: Descopera
