O cercetare recentă arată că genele pot influența durata de viață a oamenilor într-o măsură mult mai mare decât se credea anterior, sugerând că până la jumătate din diferențele de longevitate ar putea fi explicate de factori genetici. Studiul, realizat de cercetători de la Institutul Weizmann, marchează o schimbare semnificativă în înțelegerea rolului genelor în procesul de îmbătrânire. Descoperirile au fost publicate în revista Science.
Genele, un factor major în longevitate
Până acum, oamenii de știință considerau că mediul și hazardul joacă un rol mult mai important în determinarea duratei de viață, genetica având o influență minoră. Studiul de la Institutul Weizmann, analizând date de la gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și utilizând simulări pentru a elimina efectul deceselor cauzate de factori externi, a arătat o influență genetică mult mai pronunțată. Estimările anterioare sugerau că genetica explica doar 20-25% din diferențele de speranță de viață, unele studii indicând chiar sub 10%. Noua cercetare plasează această cifră la aproximativ 50%.
Folosirea datelor despre gemeni crescuți separat a permis cercetătorilor să izoleze mai bine influențele genetice de cele de mediu. De asemenea, aceștia au ținut cont de factori precum accidentele sau infecțiile, pentru a determina mai exact rolul genelor în procesul de îmbătrânire.
Cum au fost obținute rezultatele
Echipa de cercetare a analizat baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. Pentru a înțelege mai bine impactul factorilor genetici, s-au folosit modele matematice complexe și simulări. A fost creată o nouă abordare analitică pentru a distinge decesele legate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi. Eliminarea acestor influențe externe a permis identificarea unui semnal genetic mult mai puternic decât cel recunoscut anterior.
Echipa condusă de Ben Shenhar a subliniat importanța rezultatelor. „Timp de mulți ani, durata de viață a fost atribuită în principal factorilor negenetici, alimentând scepticismul cu privire la determinanții genetici ai longevității.” Rezultatele demonstrează ereditatea ridicată, creând un stimul pentru identificarea genelor care pot prelungi viața și pentru cercetarea posibilelor abordări terapeutice ale îmbătrânirii.
Implicații pentru cercetare și tratamente
Rezultatele cercetării ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg îmbătrânirea și longevitatea. Identificarea genelor specifice care influențează durata de viață ar putea deschide noi căi de cercetare și posibile tratamente. Rezultatele demonstrează importanța continuării cercetărilor în domeniul geneticii umane și a impactului acesteia asupra procesului de îmbătrânire. Conform studiului, ereditatea demenței, de exemplu, atinge 70% până la vârsta de 80 de ani.
