O femeie din Ungaria antică contrazice stereotipurile de gen, sugerează o nouă cercetare
Un studiu recent, publicat în American Journal of Biological Anthropology, aruncă o nouă lumină asupra rolurilor de gen în comunitățile din Epoca de Piatră. Cercetătorii au analizat rămășițele a 125 de indivizi din două cimitire din Ungaria, datând din perioada 5300-4650 î.Hr. Descoperirile sugerează că, în urmă cu 7.000 de ani, societatea nu era rigidă în ceea ce privește rolurile de gen, permițând o flexibilitate surprinzătoare.
Analiza scheletelor și interpretarea rolurilor sociale
Pentru a înțelege mai bine modul în care erau definite rolurile de gen, oamenii de știință au examinat urmele de activitate repetitivă de pe oase, pozițiile de înhumare și obiectele funerare asociate. Aceștia au analizat modificările scheletice asociate cu activitatea fizică, cum ar fi suprasolicitarea membrelor superioare și hiperextensia degetelor de la picioare, posibil legată de poziția în genunchi. Rezultatele au arătat că atât bărbații, cât și femeile aveau un nivel ridicat de efort fizic. Totuși, scheletele masculine prezentau semne de suprasolicitare a brațului drept, sugerând diferențe în modul de utilizare a brațelor.
Practicile funerare au oferit și ele indicii importante. Într-unul dintre cimitire, majoritatea femeilor erau îngropate pe partea stângă, cu brâuri din mărgele de scoică, în timp ce bărbații erau poziționați pe partea dreaptă, alături de unelte din piatră șlefuită. Însă, nu toți indivizii se încadrau în aceste tipare. Două schelete masculine și cinci feminine nu respectau aceste reguli, sugerând că asocierea dintre sexul biologic și poziția în mormânt nu era strictă.
Femei cu unelte masculine și o abordare revizuită a identității de gen
Unul dintre cazurile cele mai interesante este cel al unei femei în vârstă, singura înhumată cu unelte din piatră șlefuită, considerate în mod obișnuit artefacte masculine. Degetele ei de la picioare indicau un tipar de activitate în genunchi similar cu cel observat la bărbați. Acesta a fost punctul central al studiului, iar autorii au concluzionat că „femeile ar fi putut îndeplini roluri asociate în mod tradițional bărbaților”, sugerând că rolurile de gen „erau fluide și modelate de mai mulți factori interconectați”.
Autorul principal al studiului, Sébastien Villotte, a declarat că nu există dovezi clare că femeia ar fi avut un statut social aparte, precum cel de șaman. El a explicat pentru o publicație științifică online că celelalte persoane înhumate în moduri atipice ar fi putut avea „traiectorii individuale care nu se încadrează într-un model ‘ideal’. Aceasta este perioada din Europa Centrală în care oamenii au început să exprime într-un cadru nou roluri de gen deja existente”. Descoperirile nu sunt încă pe deplin acceptate de toată lumea, dar constituie un punct solid de plecare pentru cercetări viitoare.
