Victoriile electorale nu se mai obțin exclusiv pe rețelele sociale, ci necesită o abordare mai profundă, care include contactul direct cu alegătorii. Aceasta este una dintre lecțiile recente din politica europeană, cu implicații majore și pentru scena politică românească. Experiența Ungariei, dar și cea a României în alegerile din 2024, demonstrează limitele propagandei digitale în fața unei comunicări autentice și a unei mobilizări pe teren.
Ungaria și lecția terenului
Viktor Orban, deși a investit masiv în propagandă online, a fost confruntat cu un adversar, Peter Magyar, care a reușit să crească spectaculos prin contactul direct cu alegătorii. Magyar a compensat blocada mediatică și a demonstrat că propaganda virtuală are limite. Rețelele sociale pot fi eficiente pentru demolare, dar sunt mai puțin productive pentru guvernare.
Ele încurajează polarizarea și nu oferă soluții concrete. În acest context, un regim aflat la putere de mulți ani se confruntă cu dificultăți în explicarea problemelor economice reale. Când situația economică se deteriorează, nemulțumirile ies la suprafață, iar propaganda digitală devine mai puțin eficientă.
România: Eșecul abordării digitale
În România, în 2024, coaliția PSD-PNL și aparatul de stat condus de președintele Klaus Iohannis au încercat să contracareze mișcările extremiste prin mijloace similare. Rezultatul a fost un eșec electoral. Investițiile masive în consultanță și propagandă digitală nu au dat roadele scontate, dar au generat controverse privind contractele și cheltuielile efectuate.
În schimb, Nicușor Dan a reușit să câștige un nou mandat de președinte. Victoria lui nu a depins de o campanie strălucită pe social media, ci de imaginea unui om recognoscibil. Alegătorii l-au susținut deoarece au simțit o miză reală: evitarea extremismului.
Limitele epocii digitale
Internetul 2.0 este mai potrivit pentru emoții decât pentru fapte. Deși poate genera panică și furie, nu asigură legitimitate și nu conduce mereu la victorie. Rețelele sociale pot fi utilizate de actori externi pentru destabilizare, dar nu oferă instrumente eficiente pentru a proteja democrația.
Pentru contracararea influenței externe, sunt necesare reglementări stricte și acțiuni concrete din partea autorităților. În ultimii ani, Republica Moldova a luat măsuri, în timp ce România încă ezită.
În contextul politic actual, cu Ilie Bolojan prim-ministru și Marcel Ciolacu președinte PSD, este clar că viitorul politic al României va depinde de capacitatea partidelor de a conecta emoția cu fapte concrete, mai degrabă decât de a se baza exclusiv pe instrumentele digitale.
