Comisarul european Andrius Kubilius a pus sub semnul întrebării cadrul juridic actual al Uniunii Europene în ceea ce privește apărarea, sugerând necesitatea unei revizuiri profunde. Declarațiile au fost făcute în cadrul unei conferințe dedicate serviciului juridic al Comisiei Europene și ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea UE de a face față noilor provocări de securitate.
Tratatele UE, depășite de realitate?
Kubilius a subliniat că tratatele europene actuale au fost concepute într-o perioadă de stabilitate și cooperare multilaterală. Acesta consideră că noile realități, inclusiv schimbările de pe scena geopolitică și evoluțiile din cadrul NATO, impun o reevaluare a modului în care sunt organizate instituțiile și mecanismele de decizie în domeniul apărării. Comisarul a menționat explicit rolul în schimbare al Statelor Unite și necesitatea unei responsabilități mai mari pentru Europa în ceea ce privește propria securitate.
Comisarul a punctat necesitatea ca Europa să fie pregătită „să lupte ca Europa, nu doar ca o combinație de 27 de state”. Acest lucru presupune o responsabilitate colectivă mai clară în domeniul apărării. Kubilius a ridicat o serie de întrebări privind viitorul arhitecturii de securitate europene, inclusiv rolul tratatelor actuale și capacitatea Uniunii de a dezvolta structuri proprii de apărare.
Viitorul apărării europene: o uniune cu granițe deschise?
Printre opțiunile discutate se numără crearea unei forțe europene de reacție rapidă, a unui comandament militar comun și dezvoltarea unor mecanisme de coordonare politică la nivel înalt. De asemenea, a fost menționată posibilitatea unei cooperări extinse care să includă state din afara Uniunii Europene, precum Regatul Unit, Norvegia și Ucraina, în cadrul unei viitoare Uniuni Europene a Apărării.
Actuala politică de securitate și apărare a Uniunii Europene este reglementată de Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta stabilește că apărarea rămâne, în principal, responsabilitatea statelor membre, iar rolul UE este limitat la cooperare și sprijin. În prezent, NATO rămâne cadrul principal pentru apărarea colectivă a Europei. Schimbările recente indică totuși o posibilă creștere a rolului Uniunii în acest domeniu, în special în contextul tensiunilor geopolitice și al războiului din Ucraina. Kubilius a conchis că „structura juridică și constituțională actuală a apărării europene nu este suficientă pentru nevoile de securitate ale Uniunii”, subliniind necesitatea unui nou cadru legal adaptat acestor cerințe.
