În Săptămâna Luminată, țăranul român acorda o importanță deosebită fiecărei zile, respectând cu strictețe tradițiile legate de sărbătoarea Învierii. Obiceiurile, transmise din generație în generație, aveau rolul de a lumina Firea, spațiul și timpul, dar și de a asigura protecția divină asupra gospodăriilor și recoltelor.
Odată cu Vinerea din Săptămâna Luminată, începea sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În această zi, femeile refăceau pasca și vopseau ouă, pe care ulterior le sfințeau la biserică și le împărțeau pentru sufletele celor adormiți. Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, a explicat importanța acestor ritualuri pentru cotidian.
Paștele Blajinilor și legătura cu cei trecuți în neființă
Paștele Blajinilor, celebrat în Duminica Tomii sau lunea de după aceasta, este un alt moment important de peste an. Tradiția, cu rădăcini adânci în cultura românească, a supraviețuit de-a lungul timpului. Chiar și în cimitirul din București, oamenii obișnuiesc să meargă la mormintele familiilor cu ouă roșii, cozonac, pască și vin, participând, simbolic, la bucuria Învierii.
Se obișnuiește să se spună întâmplări din viața celor decedați, o modalitate de a exprima credința în legătura cu cei de dincolo. Prin mâncare și băutură, cei vii împărtășesc bucuria sărbătorii cu cei plecați dintre noi. „Suntem uniți cu cei de dincolo și rămânem vii prin comuniunea euharistică”, a explicat Voicilă.
Blajinii – ființe mitice și rolul lor în tradiție
Cuvântul „blajin” are două semnificații. Prima se referă la ființele mitice, prezente în legendele românești, descrise de cercetători precum Elena Niculiță Voronca. Aceștia, considerați oameni mici, blânzi și evlavioși, locuiesc într-o lume subterană și postesc continuu.
Blajinii mitici, cunoscuți și sub numele de rohmani în Bucovina, răgmani în Maramureș, nu au calendar și, prin urmare, nu știu data exactă a Paștelui. Pentru a-i informa despre venirea sărbătorii, tradiția cerea ca gospodinele să arunce cojile de ouă în apele curgătoare, crezând că acestea vor ajunge la Apa Sâmbetei, iar de acolo, în lumea blajinilor.
În ultima sută de ani, blajinii au fost asimilați cultului funerar, referindu-se la cei trecuți în neființă. De Paștele Blajinilor, familiile merg la cimitir și împart ouă roșii, cozonac și vin, exprimând astfel credința în viața veșnică. „Oul, care simbolizează viața, așezat pe mormânt exprimă credința în viața veșnică”, a mai spus Ciprian Voicilă.
În Săptămâna Luminată, pe lângă aceste obiceiuri, se păstrează o serie de rânduieli specifice, precum salutul „Hristos a Înviat!” și răspunsul „Adevărat a Înviat!”, utilizarea cântării „Îngerul a strigat” în locul Axionului, înlocuirea rugăciunilor de dimineață și seară cu Ceasurile Paștelui și încetarea rugăciunii „Împărate ceresc” până la Rusalii. De asemenea, în această perioadă, nu se fac metanii și nici parastase.
