Conform Descopera: Un hormon moștenit de la neanderthalieni influențează masa musculară la oamenii moderni, potrivit unui nou studiu internațional publicat în revista Current Biology. Cercetătorii au descoperit o variantă genetică, păstrată de la strămoșii noștri dispăruți, care determină o creștere a masei musculare la purtătorii săi, precum și anumite trăsături cranio-dentare specifice neanderthalienilor.
Studiul, coordonat de Hugo Zeberg de la Karolinska Institutet din Suedia și Philipp Kanis de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, s-a concentrat pe receptorul hormonului de creștere. Această proteină este esențială pentru dezvoltarea oaselor și mușchilor, iar varianta neanderthaliană a acestuia prezintă două modificări genetice absente în forma comună la oamenii moderni. Experimentele de laborator au demonstrat că celulele cu receptorul neanderthalian răspund mai puternic la hormonul de creștere, rezultând o dezvoltare musculară sporită cu aproximativ 40%.
Efecte observate la populația actuală
Această variantă genetică a fost preluată de Homo sapiens în urma încrucișărilor cu neanderthalienii, în urmă cu aproximativ 47.000 de ani. În prezent, gena este întâlnită preponderent în Asia de Sud și de Est, unde afectează până la 24% din populație, spre deosebire de Europa, unde procentajul este de doar 0,5%. Pentru a valida descoperirile de laborator, echipa de cercetători a analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de indivizi. Rezultatele au arătat că adulții purtători ai variantei neanderthaliene au, în medie, cu aproximativ 270 de grame mai multă masă musculară decât cei care nu moșteniseră această genă.
Influențe subtile asupra anatomiei
Analiza datelor provenite de la peste 6.000 de copii nu a relevat nicio influență asupra creșterii până la vârsta de 11 ani. Acest lucru sugerează că efectele variantei genetice se manifestă abia în perioada pubertății, odată cu creșterea semnificativă a nivelului hormonului de creștere. În plus față de masa musculară sporită, purtătorii acestei gene tind să aibă o porțiune posterioară a mandibulei puțin mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse, caracteristici ce amintesc de anatomia neanderthalienilor.
Autorii studiului subliniază că această moștenire genetică este doar unul dintre mulții factori care contribuie la dezvoltarea fizică a omului. Nu poate explica singură constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină în mod exclusiv aspectul fizic general al unei persoane.
Sursa: Descopera
