Genele vechi dezvăluie secretele dietei și adaptării unor comunități preistorice din Polonia
O echipă internațională de cercetători a utilizat metode de ultimă generație pentru a reconstitui dieta comunităților preistorice din nord-centrul Poloniei. Studiul, publicat în revista Royal Society Open Science, a analizat rămășițele a 60 de indivizi din diferite comunități preistorice, dezvăluind aspecte necunoscute anterior ale societății lor. Cercetările s-au concentrat pe perioada de tranziție dintre Neolitic și Epoca Bronzului, un interval istoric dificil de investigat.
Cum au fost reconstituite practicile agricole
Prin combinarea arheologiei cu antropologia, echipa a utilizat datarea cu radiocarbon, analiza ADN-ului antic și măsurători izotopice ale azotului și carbonului. Aceste metode au permis reconstituirea dietei și a practicilor agricole ale comunităților din perioada 4100-1230 î.Hr. Astfel, cercetătorii au obținut o imagine detaliată a modului în care aceste comunități își procurau și distribuiau hrana, sugerând inclusiv posibile inegalități sociale și capacitatea lor de adaptare la mediu.
Primii membri ai culturii ceramicii cordate, care au apărut în regiune în jurul anului 2800 î.Hr., își pășteau animalele în păduri și în văile umede ale râurilor, nu pe pajiști deschise. Conform studiului, aceștia ocupau „zone marginale, departe de solurile fertile cultivate de mult timp de fermierii locali”. De-a lungul secolelor, dieta lor a început să semene tot mai mult cu cea a vecinilor agricultori, sugerând fie practici comune de creștere a animalelor, fie dezvoltarea unei culturi locale proprii.
Meiul: o abordare diferită
O altă descoperire importantă a studiului se referă la mei. Deși această cereală a fost adoptată rapid și a devenit aliment de bază în mare parte din Eurasia, în nord-centrul Poloniei situația a fost diferită. Analizele izotopice au arătat că, începând cu 1200 î.Hr., unele comunități consumau mei, în timp ce altele îl evitau complet. Aceste grupuri aveau și practici funerare distincte. Unele au revenit la tradiții mai vechi, în timp ce altele au introdus inovații, precum gropi alungite neobișnuite în care morții erau așezați cu picioarele lipite.
Compoziția izotopică a azotului din colagenul osos a indicat că anumite persoane aveau acces mai mare la proteine animale decât altele. Acest tipar este susținut și de morminte, care conțineau bunuri funerare modeste, asociate cu statutul social. Cercetările continuă pentru a aprofunda înțelegerea acestor comunități și a modului în care ele au interacționat cu mediul și cu alte grupuri.
