Eșecul ratării calificării, o lecție de responsabilitate: De la Sandu la Burleanu
România riscă să rateze din nou calificarea la un turneu final, iar dezamăgirea pare să pună, din nou, sub semnul întrebării rolul selecționerului. Cătălin Tolontan, jurnalist sportiv, scrie despre acest subiect, subliniind că „o ratare a calificării pune lumina rece a responsabilității pe funcția de selecționer și acesta nu este scuzat de ideea că «atâtea resurse are fotbalul românesc»”.
Momentul critic reamintește de o perioadă similară, când fotbalul românesc se confrunta cu o decepție majoră. În 2001, după ce ratase calificarea la Campionatul Mondial, fanii și-au exprimat frustrarea.
Scenariul din 2001: Eșecul care a zguduit Ghencea
Pe 14 noiembrie 2001, pe stadionul Ghencea, echipa națională a României pierdea barajul pentru Mondialul din 2002 în fața Sloveniei. Scenele de atunci au fost marcate de dezamăgire, iar liniștea s-a lăsat greu printre cele 30.000 de persoane prezente. În teren erau jucători de renume precum Contra, Dorinel Munteanu, Gică Popescu, Adi Ilie, Chivu și Mutu, iar pe bancă se afla Hagi.
Ratarea calificării a fost cu atât mai dureroasă cu cât echipa nu era obișnuită cu acest gen de eșec. Venise după trei participări consecutive la turneele finale ale Campionatului Mondial: 1990, 1994 și 1998. Mircea Sandu se afla la conducerea Federației Române de Fotbal în acea perioadă, mai întâi ca secretar general, apoi ca președinte. După barajul pierdut cu Slovenia, demisia acestuia a fost cerută de mulți.
Responsabilitatea în fotbalul românesc azi:
Astăzi, cu Răzvan Burleanu la președinția FRF, situația este diferită. În prezent, nu se pune problema responsabilității conducerii federației, chiar dacă echipa nu a atins niciun turneu final de Campionat Mondial sub mandatul său.
Presiunea ratării calificării revine însă asupra selecționerului. Este o lecție importantă despre rolul crucial pe care îl au responsabilitatea și așteptările în fotbalul românesc.
