Conform Sanatateabuzoiana.ro: Herniile abdominale, o problemă medicală ce necesită atenție
O hernie abdominală nu trebuie ignorată, chiar dacă nu provoacă panică. Ignorarea acestei afecțiuni poate duce la agravarea progresivă, punând în pericol sănătatea și chiar viața pacientului, atrage atenția medicul chirurg Maria Șerban de la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Buzău. Hernia abdominală se manifestă ca o proeminență anormală a unui organ sau a unei părți dintr-un organ printr-un punct slab al peretelui muscular abdominal.
Această condiție apare ca urmare a unui dezechilibru între presiunea internă a abdomenului și rezistența peretelui muscular. Simptomele includ o umflătură sub piele care crește în volum și devine dureroasă la efort fizic, tuse, strănut sau stat prelungit în picioare.
Tipuri comune de hernie abdominală
Herniile abdominale se dezvoltă, în general, în zone unde musculatura este mai vulnerabilă. Acestea pot fi cauze congenitale sau dobândite în timp. Cele mai frecvente localizări sunt regiunea inghinală, ombilicală sau linia mediană a abdomenului.
Printre cele mai comune tipuri se numără hernia inghinală, cea mai frecventă, afectând predominant bărbații. Hernia ombilicală apare la nivelul buricului, fiind comună la nou-născuți, dar și la adulți din cauza sarcinii, obezității sau efortului abdominal crescut. Hernia femurală, localizată în trigonul Scarpa, este mai frecventă la femei și prezintă un risc crescut de complicații, necesitând intervenție chirurgicală rapidă.
Mai puțin frecvente sunt hernia Spiegel, o hernie latero-abdominală greu de diagnosticat, și hernia epigastrică, situată deasupra buricului. De asemenea, hernia incizională apare ca urmare a slăbirii unei cicatrici postoperatorii la nivelul abdomenului.
Factori de risc și diagnostic
Dezvoltarea unei hernii este influențată de doi factori principali: slăbiciunea musculară, fie congenitală, fie dobândită, și creșterea presiunii intra-abdominale. Pacienții predispuși includ persoanele care depun efort fizic intens, suferă de tuse cronică, constipație prelungită, obezitate sau cei care au avut sarcini multiple. De asemenea, slăbirea naturală a musculaturii abdominale odată cu înaintarea în vârstă și afecțiuni precum ciroza hepatică sau tumorile abdominale pot contribui la apariția herniilor.
Diagnosticul este de obicei simplu și implică o consultație clinică realizată de un chirurg generalist. În cazurile în care hernia nu este clar vizibilă sau se suspectează complicații, pot fi recomandate investigații suplimentare, precum ecografia abdominală, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN). Medicul acordă o atenție sporită herniilor care apar la pacienții de vârstă mijlocie sau vârstnici, mai ales dacă nu au un istoric de efort fizic intens, prezentând și alte semne de alarmă, cum ar fi scăderea ponderală inexplicabilă sau modificări ale tranzitului intestinal.
Medicul chirurg Maria Șerban subliniază că herniile nu se vindecă de la sine și niciun tratament medicamentos sau purtarea centurilor abdominale nu sunt curative. Singurul tratament eficient este cel chirurgical. O hernie necomplicată diagnosticată are, de regulă, indicație de intervenție chirurgicală programată. În caz de complicații, precum o hernie încarcerată sau strangulată, care devine brusc foarte dureroasă, se mărește, se înroșește și nu mai poate fi redusă, este necesară prezentarea de urgență la spital, deoarece strangularea poate opri circulația sângelui către intestin, o complicație ce pune viața în pericol.
Intervențiile chirurgicale pot fi clasice (deschise), recomandate pentru hernii mari sau complicate, sau minim invazive (laparoscopice), potrivite pentru herniile simple și care permit o recuperare rapidă. Pacienții își pot relua activitățile ușoare în câteva zile postoperator, iar efortul fizic intens este evitat timp de 4-5 săptămâni. Renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți corporale optime sunt recomandate pentru a reduce riscul de recidivă.
Sursa: Sanatateabuzoiana.ro
