De ce Luna NU are o „față” întunecată? Misterul „părții îndepărtate”

Odată cu misiunea ARTEMIS 2, interesul pentru fața ascunsă a Lunii crește. Astronavii vor vedea regiuni lunare pe care nimeni nu le-a mai văzut direct cu ochiul liber, alimentând curiozitatea publicului. Mulți își imaginează „fața întunecată a Lunii”, dar realitatea este mult mai complexă.

De ce nu vedem „partea întunecată” a Lunii?

Luna este blocată mareic față de Pământ. Aceasta înseamnă că ne arată mereu aceeași față. Pare că nu se rotește în jurul axei sale, dar nu este chiar așa. Rotația Lunii durează aproximativ 29 de zile, aproape la fel de mult pe cât îi ia satelitului nostru să orbiteze Pământul. Această sincronizare face ca aceeași parte a Lunii să fie întotdeauna îndreptată spre noi. Viteza cu care Luna se mișcă în jurul planetei noastre variază, din cauza formei orbitei sale, care nu este perfect circulară. Datorită acestei mici diferențe, putem vedea puțin mai mult de jumătate din fața vizibilă a Lunii.

Restul reprezintă partea îndepărtată, o regiune accesibilă observațiilor abia după ce au fost trimise nave spațiale în jurul Lunii. Fața vizibilă prezintă câmpiile sale vaste de bazalt, cunoscute sub numele de „mări”. Partea îndepărtată, în schimb, abundă în cratere. Diferențele dintre cele două fețe nu sunt doar superficiale.

O lună cu interior inegal

Studiile arată că interiorul Lunii nu este uniform. Partea orientată spre Pământ, fața vizibilă, este mai caldă și mai activă geologic decât partea îndepărtată. Doctorul RYAN PARK, cercetător principal la NASA Jet Propulsion Laboratory, a declarat că această diferență este legată de istoria vulcanică a Lunii și explică de ce cele două părți arată atât de diferit. Fața vizibilă și cea îndepărtată prezintă variații în topografie, grosimea scoarței și cantitatea de elemente care produc căldură în interior. Aceste diferențe pot proveni din variații adânci din interiorul Lunii, făcând ca o parte să fie mai caldă și mai vulcanică.

Luna, în mișcarea sa în jurul Pământului, își schimbă poziția față de Soare. Astfel, ca și planeta noastră, o jumătate a Lunii experimentează noaptea în orice moment. Din cauza perioadei orbitale, noaptea lunară durează peste 14 zile. Când Luna este plină de pe Pământ, partea îndepărtată este „partea întunecată”, dar această stare se schimbă constant. În timpul Lunii noi, când satelitul nostru se află între Pământ și Soare, fața vizibilă este cea care devine „partea întunecată”.

Echipajul ARTEMIS 2 se pregătește să exploreze aceste regiuni, aducând noi perspective asupra vecinilor noștri cosmici în următorii ani.

Oana Badea

Autor

Lasa un comentariu

Ultima verificare: azi, ora 12:36