Conform Pressone.ro: Calea ferată din România, sub Terapie Intensivă: Ce a lăsat PNRR și ce urmează
Transportul feroviar din România se confruntă cu o situație critică, din cei 11.000 de kilometri de cale ferată, doar aproximativ 600 sunt într-o stare decentă, capabilă să susțină viteze de 160 km/h. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a adus investiții în acest sector, însă bilanțul este unul parțial, marcat de întârzieri majore și proiecte nefinalizate.
Întârzieri și proiecte mutate: PNRR feroviar, un succes parțial
Marile proiecte de modernizare feroviară finanțate prin PNRR, precum tronsoanele Cluj-Napoca – Oradea și Arad – Timișoara – Caransebeș, au înregistrat întârzieri semnificative. Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructură, subliniază că principalele impedimente au fost birocrația excesivă și lipsa de capacitate administrativă. Proiectele care nu au fost finalizate în termen prin PNRR vor fi mutate pe Programul Transport – politica de coeziune, ceea ce va reduce resursele alocate altor investiții esențiale.
Această situație creează un efect de domino, proiectele restante consumând fondurile destinate altor modernizări necesare, cum ar fi cele pe ruta București–Craiova, tunelul Predeal sau Magistrala 500 spre Moldova.
Material rulant modernizat, probleme persistente
Chiar și investițiile în modernizarea materialului rulant, incluzând locomotive electrice și vagoane, nu au fost lipsite de probleme. Defecțiuni apărute rapid după punerea în circulație ridică semne de întrebare cu privire la calitatea lucrărilor. Deși contractele includ mentenanță pe termen lung, experiența negativă cu unitățile „Săgețile Albastre” după expirarea garanției este un semnal de alarmă.
Autostrăzile, preferate de societate, calea ferată, neglijată
Prioritizarea transportului rutier în detrimentul celui feroviar se reflectă și în alocarea fondurilor. Programul Transport alocă 5,5 miliarde de euro pentru infrastructura rutieră, față de 3,3 miliarde pentru cea feroviară. Ionuț Ciurea explică această discrepanță prin faptul că societatea românească, prin dorința cetățenilor, cere insistent autostrăzi, în timp ce presiunea pentru modernizarea căii ferate este mult mai redusă. Această realitate politică se traduce direct în investiții și în dezvoltarea infrastructurii.
Cu doar aproximativ 600 de kilometri de cale ferată modernizată la standarde europene, comparativ cu aproape 1.500 de kilometri de autostradă, decalajul este considerabil. Reducerea degradării rețelei existente și oprirea hemoragiei financiare sunt primii pași necesari înainte de a discuta despre recuperarea decalajelor istorice.
Sursa: Pressone.ro
