Dependența de energia nucleară rusească, o provocare pentru UE
Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare majoră: eliminarea dependenței de resursele nucleare rusești. Deși sancțiunile occidentale au vizat petrolul și gazele Rusiei, sectorul energetic nuclear a fost până acum ocolit. Această aparentă discrepanță ridică semne de întrebare cu privire la influența Moscovei în acest domeniu și la perspectivele de a reduce dependența europeană de combustibilul nuclear rusesc.
Pe 26 ianuarie, Comisia Europeană a anunțat un plan de a pune capăt importurilor de energie din Rusia, dar abordarea sectorului nuclear este mai precaută. Obiectivul declarat este înlocuirea combustibilului nuclear rusesc, ultima sursă de energie rusească încă importată de UE, cu combustibil din surse europene, acolo unde este posibil. Cu toate acestea, eliminarea totală a dependenței se dovedește a fi o misiune complexă.
Rosatom: extindere globală și venituri constante
Compania de stat rusească Rosatom și subsidiarele sale au reușit să-și extindă prezența în sectorul mondial al energiei nucleare. Aceasta nu doar oferă finanțare și suport tehnologic, ci și exportă soluții complete pentru centrale nucleare. „Rusia are un interes puternic în a-și menține acest business operațional pentru că generează venituri substanțiale”, explică Sebastian Stier, autor al capitolului „Interdependențele nucleare rusești” din raportul mondial privind starea industriei nucleare 2025.
În 2024, Rosatom a raportat o creștere anuală de 10% a veniturilor din proiectele externe, ajungând la 15,5 miliarde de euro. Deși această sumă este mult mai mică decât veniturile obținute din petrol și gaze, rolul sectorului nuclear al Rusiei nu poate fi analizat doar prin prisma cifrelor financiare. Rusia utilizează energia nucleară ca instrument de influență, promovând activ această tehnologie, chiar și în țări cu cerere limitată de electricitate.
Acorduri pe termen lung și dependențe strategice
Un aspect important al influenței rusești în domeniul nuclear este natura acordurilor pe care le încheie cu alte țări. Achiziția de facilități nucleare de la ruși implică acceptarea unui pachet pe termen lung de susținere și dependență, care poate dura „cel puțin patru-șase decenii”, conform lui Chia-Yun Po, specialist la Yale Law School.
Hartmut Winkler, profesor de fizică la Universitatea din Johannesburg, susține că extinderea Rusiei pe aceste piețe nucleare influențează modul în care alte țări reacționează diplomatic la acțiunile de politică externă ale Moscovei. Rusia se prezintă drept diferită de țările occidentale, iar acordurile de cooperare în domeniul energiei nucleare ajung să depășească simpla furnizare de energie. În plus, Rusia controlează o parte esențială din lanțul energiei nucleare: uraniul îmbogățit.
În timp ce Statele Unite iau măsuri pentru a reduce dependența de uraniul rusesc, prin construirea unei noi unități de îmbogățire a uraniului și prin interzicerea importurilor de uraniu din Rusia, dificultățile cu care se confruntă UE în acest domeniu subliniază importanța de a găsi soluții durabile pentru a reduce dependența energetică de Rusia.
