Conform Buletin.de: Lucrările de reabilitare a șinelor de tramvai de pe strada Armand Călinescu din Capitală au fost suspendate temporar, după ce escavatoarele au scos la iveală ziduri din secolele trecute. Descoperirea a transformat șantierul într-un spațiu abandonat, unde resturile arheologice sunt tratate cu indiferență.
Colega mea, Deniz Garguli, a constatat că zona este plină de gunoaie, indicând o lipsă de respect față de patrimoniul cultural descoperit. Analiza hărților vechi a relevat importanța istorică a zonei, dar autoritățile par să ignore aceste vestigii, preferând să se concentreze pe finalizarea lucrărilor rapide.
Situația amintește de scandalul de la Planșeul Unirii, unde lucrările de mare amploare, finanțate din fonduri publice masive, au îngropat fundațiile vechiului București. Contrastul cu alte capitale europene, unde infrastructura modernă se integrează cu istoria, este izbitor și subliniază o problemă cronică de delăsare în București.
Lecții de civilizație din capitale europene
În Londra, proiectul Crossrail a demonstrat o abordare diferită. Autoritățile au colaborat strâns cu arheologii pentru a cerceta și proteja descoperirile făcute în timpul excavărilor masive. De la amplasamente istorice la morminte din perioada ciumei, istoria subterană a Londrei a fost integrată în povestea noii rețele feroviare, transformând șantierul într-o cercetare arheologică de proporții.
Amsterdam a urmat un model similar în construirea liniei de metrou Nord-Sud. Proiectul „Below the Surface” a dus la descoperirea a sute de mii de artefacte, de la unelte din Epoca de Piatră la obiecte din istoria recentă. Autoritățile au sprijinit financiar recuperarea acestor vestigii, evitând acoperirea lor cu beton.
Roma a demonstrat respect pentru istorie prin inaugurarea stației Colosseo de pe Linia C. S-a utilizat tehnica înghețării solului pentru a proteja vestigiile fragile, inclusiv puțuri antice, cazărmi militare și mozaicuri, care au fost ulterior expuse publicului. În Salonic, stația Venizelou a fost proiectată pentru a păstra un pavaj antic intact, permițând călătorilor să pășească literalmente pe urmele istoriei.
Indiferență și „suveranism” de fațadă
În contrast, Bucureștiul pare să fie prizonierul unei mentalități ignorantă. La Planșeul Unirii, scuze precum „siguranța orașului” și „fluidizarea traficului” au fost folosite pentru a justifica ștergerea memoriei urbane. Descoperirile arheologice au devenit secrete, protejate de legea dreptului de autor.
Pe șantierul de pe Armand Călinescu, situația se repetă. În loc să fie tratate cu respect, zidurile descoperite sunt acoperite cu gunoaie. Această atitudine contribuie la formarea unor cetățeni dezrădăcinați, care nu cunosc istoria locului în care trăiesc.
Disprețul față de istoria locală se manifestă sub un „suveranism” de mușama, în timp ce adevărata istorie palpabilă este distrusă. Critica adresată Europei pentru presupusa „distrugere” a culturii ignoră complet modul în care autoritățile locale își șterg propriul patrimoniu.
Un spațiu public lipsit de memorie și de respect față de predecesori nu poate pretinde respect de la locuitorii săi. Respectul, mai ales în acest caz, ar trebui să vină de la autorități, nu doar la intervale electorale.
Sursa: Buletin.de
