Un startup din California dezvoltă replici digitale ale persoanelor decedate, alimentate de inteligența artificială, ridicând semne de întrebare legate de etică și comercializarea durerii. You, Only Virtual, compania fondată de Justin Harrison, creează aceste replici pe baza mesajelor text, a înregistrărilor vocale și a altor urme digitale lăsate în timpul vieții. Utilizatorii pot interacționa cu aceste versiuni virtuale ale celor dragi.
O tehnologie controversată
Fondatorul You, Only Virtual a creat o astfel de replică digitală pentru mama sa, Melodi, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Harrison afirmă că acest proces l-a ajutat în procesul de doliu. Compania oferă o versiune gratuită bazată pe text, dar funcțiile avansate, cum ar fi apelurile vocale, sunt disponibile contra cost, prin abonament. Această abordare a stârnit critici, unii considerând că se comercializează durerea și se exploatează iluzia menținerii unei legături cu cei dispăruți.
Criticii susțin că atașarea unui preț la un proces extrem de personal riscă să fie confundat cu comercializarea durerii în sine. Nevoia de a păstra legătura cu cei dispăruți nu dispare, însă instrumentele se schimbă. Un chatbot care răspunde și se adaptează pe baza informațiilor cu care a fost antrenat oferă iluzia că persoana respectivă este încă acolo, modificând astfel una dintre cele mai dificile condiții ale durerii umane: absența. Harrison consideră că tehnologia sa oferă alinare și o alternativă mai bună decât absența oricărui sprijin.
Concurența pe piața amintirilor virtuale
You, Only Virtual este doar una dintre numeroasele platforme care explorează acest nou mod de a gestiona pierderea. HereAfter AI permite înregistrarea de povești, disponibile ulterior pentru rudele supraviețuitoare prin conversație. StoryFile generează avatare video interactive antrenate pe baza interviurilor cu persoane în viață sau decedate. Replika, inițial o platformă generală de inteligență artificială, are milioane de utilizatori îndoliați.
Progresele în clonarea vocii și inteligența artificială au făcut aceste instrumente mai accesibile financiar și mai realiste. Ceea ce părea experimental a devenit o practică tot mai răspândită. Harrison respinge ideea că tehnologia sa interferează cu procesul de doliu. Compania colaborează cu terapeuți. El argumentează că, într-o lume în care sprijinul este limitat, o alinare virtuală este preferabilă lipsei oricărei forme de sprijin.
Impactul emoțional și considerente etice
Criticii subliniază că durerea emoțională nu poate fi atenuată cu ușurință, ca cea fizică. Consideră că această durere face parte din procesul natural de adaptare la pierdere și de învățare a vieții fără persoana dragă. Există îngrijorări că astfel de tehnologii ar putea elimina o parte importantă din acest proces de maturizare.
Harrison menționează că a văzut-o pe mama sa suferind după pierderea bunicii sale, intrând într-o spirală emoțională. El consideră că utilizarea tehnologiei este mai bună decât suferința profundă. Discuțiile despre moralitatea comercializării durerii și impactul emoțional al acestor tehnologii continuă. Dezbaterile privind limitele etice ale inteligenței artificiale și rolul ei în gestionarea emoțiilor umane sunt în plină desfășurare.
