Criza din Orientul Mijlociu reconfigurează piața energetică globală, Africa deține atuuri majore
Războiul din Orientul Mijlociu a generat o undă de șoc în piețele globale de petrol și gaze naturale, cu efecte vizibile imediat. Conflictul a dus la eliminarea a circa 8 milioane de barili de petrol pe zi de pe piață și a 20% din livrările de gaze naturale lichefiate (GNL). Ca urmare, prețul țițeiului Brent, referința europeană, a crescut cu peste 50% de la începutul atacurilor, ajungând luni dimineață la 116 dolari per baril. În același timp, capitalizarea bursei de pe Wall Street a scăzut cu aproape 4 trilioane de dolari.
Rusia, un câștigător temporar
Pe termen scurt, Rusia pare să profite de pe urma acestui conflict. Creșterea prețurilor la petrol oferă Moscovei o „salvare economică” neașteptată. De asemenea, atenția aliaților occidentali este distrasă de la războiul din Ucraina, iar Rusia își consolidează poziția diplomatică în rândul statelor din așa-numitul Sud Global. Pentru a limita explozia prețurilor, administrația Trump a fost nevoită să relaxeze temporar sancțiunile, permițând Rusiei și Iranului să vândă petrol.
Africa, noua speranță energetică
Pe termen lung, marii câștigători par să fie giganții energetici din Africa, care dețin un potențial important de dezvoltare. Criza din Golf oferă producătorilor africani un avantaj strategic, datorită poziției lor geografice, departe de zona de conflict. Țări precum Nigeria, Libia, Angola, Gabon, Mozambic, Namibia și Tanzania sunt reevaluate ca alternative cu risc scăzut față de furnizorii din Orientul Mijlociu.
Clienții din Europa și Asia preferă să cumpere din țările africane, datorită primelor de asigurare mai mici și a timpilor de livrare mai previzibili. Sectorul GNL african, aflat în plină ascensiune, are cele mai bune perspective. Capacitatea totală de export a statelor africane este preconizată să crească de la aproximativ 80 de milioane de tone pe an în 2025, la peste 175 de milioane de tone pe an până în 2040, transformând Africa într-un furnizor global major de GNL.
Proiecte majore în Mozambic și Nigeria
Exporturile de GNL din Africa Subsahariană sunt estimate să crească cu 175% până în 2034, de la 31 de miliarde de metri cubi în 2024 la 74 de miliarde de metri cubi. Această creștere va fi determinată de dezvoltarea unor proiecte majore în Mozambic, Angola, Guineea Ecuatorială, Nigeria și Camerun. TotalEnergies, o multinațională cu sediul în Franța, a reluat lucrările la terminalul de GNL din Mozambic, o investiție de 20 de miliarde de dolari, cu o capacitate de peste 13 milioane de tone pe an, urmând să fie pus în funcțiune în 2029.
Compania italiană Eni S.p.A. avansează cu dezvoltarea zăcământului de gaze naturale „supergigant” Coral din largul coastelor Mozambicului, implementând tehnologia de gaze naturale lichefiate plutitoare (FLNG) pentru producția de GNL destinat exportului. ExxonMobil, cea mai mare companie petrolieră americană, conduce consorțiul pentru dezvoltarea proiectului onshore Rovuma LNG, o investiție de 30 de miliarde de dolari, cu o capacitate totală de producție de 18 milioane de tone pe an, producția fiind așteptată să înceapă în jurul anilor 2030-2031.
Criza energetică globală contribuie, de asemenea, la accelerarea realizării unor proiecte energetice africane mult amânate, inclusiv conducta trans-sahariană de gaze – TSGP, o investiție de 20 de miliarde de dolari, care va transporta gaze nigeriene prin Niger și Algeria către Europa. Algeria și Niger au anunțat reluarea construcției TSGP în martie, după o pauză diplomatică de aproape un an. Conducta, care va avea o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi pe an, va fi funcțională din 2027 și va oferi o alternativă la gazele rusești.
Uniunea Europeană și-a redus drastic dependența de gazele naturale rusești, importurile scăzând de la aproximativ 155 de miliarde de metri cubi în 2021 la aproximativ 30 de miliarde de metri cubi pe an în 2025. Gazele rusești reprezintă acum circa 13% din importurile totale ale UE.
