România are stocuri strategice de combustibil de peste două milioane de tone, conform declarațiilor ministrului Energiei, Bogdan Ivan. Aproximativ 56% din aceste rezerve se află pe teritoriul național, restul fiind stocate în depozite strategice din afara țării, dar pot fi accesate rapid. Anunțul a fost făcut vineri seară, la Antena 3.
Obligații legale privind stocurile
Conform unui ordin emis în iulie 2025, 18 companii aveau obligația de a constitui și menține stocuri de urgență de țiței și/sau produse petroliere în perioada 1 iulie 2025 – 30 iunie 2026. Nivelul stocurilor de urgență, stabilit la 2.034.712 tone echivalent petrol, reprezintă rezervele minime necesare pentru a face față unor eventuale crize. Aceste stocuri sunt vitale pentru asigurarea stabilității și securității energetice a țării.
Calculul stocurilor minime a avut la bază importurile nete pe o perioadă de 90 de zile. Operatorii economici, responsabili de stocare, aveau libertatea de a alege structura sortimentală, dar cu respectarea unor proporții specifice: cel puțin o treime produse petroliere și cel mult două treimi țiței. Această flexibilitate permite adaptarea stocurilor la cerințele pieței și la evoluțiile tehnologice.
Verificarea stocurilor și implicațiile legislative
Ministrul Energiei a subliniat că nerespectarea legislației privind stocurile de urgență de combustibil atrage „o sancțiune uriașă din partea statului român” pentru companiile implicate. În contextul actual, autoritățile au intensificat controalele pentru a verifica conformitatea stocurilor declarate cu cele fizice existente în depozite.
În luna august 2025, Ministerul Energiei a autorizat scoaterea din stocurile de urgență a 80.000 de tone de țiței și 30.000 de tone de motorină, la solicitarea OMV Petrom. Decizia a fost luată pentru a asigura continuitatea operării rafinăriei Petrobrazi, după ce un transport de țiței azer s-a dovedit a fi contaminat.
Sâmbătă dimineața, ministrul Bogdan Ivan va dispune o verificare detaliată a stocurilor strategice de combustibil. Scopul este de a confirma exactitatea datelor existente cu cantitățile fizice, asigurând astfel pregătirea țării pentru eventuale situații de criză.
