Critici aspre pentru noua adaptare a lui Wuthering Heights de Emerald Fennell

Noul film Wuthering Heights, regizat de Emerald Fennell, stârnește controverse și critici dure în rândul pasionaților de literatură și cinematografie. Adaptarea unei opere clasice scrise de Emily Brontë a fost anticipată cu nerăbdare, dar rezultatul a lăsat pe mulți surprinși și dezamăgiți, atât prin stilul său, cât și prin interpretările actorilor principale.

O viziune controversată asupra iubirii și morții

Încă de la început, Fennell a ales să sublinieze relația tumultoasă dintre Heathcliff și Cathy printr-o combinație de violență și eroticism, ceea ce a dus la o serie de reacții adverse. Criticii acuză regizoarea de o abordare exagerată, care înglobează secvențe bizare pentru a produce un „efect șoc”. De exemplu, deschiderea filmului, care înfățișează o execuție însoțită de elemente sexuale, este considerată de mulți ca fiind o încercare nereușită de a capta atenția publicului.

Fennell, la 40 de ani, a fost descrisă ca având o „sensibilitate a adolescenților”, ceea ce se reflectă în stilul ei de a aborda materialul clasic. Această alegere a ridicat semne de întrebare despre respectul față de textul original și profunzimea emoțională pe care Brontë a reușit să o transmită. „Nu este o adaptare, ci o reinterpretare care nu se potrivește cu nuanțele profunde ale romanelor lui Brontë,” afirmă un critic de film.

Interpretări inadecvate și alegerea actorilor

Margo Robbie și Jacob Elordi, în rolurile lui Cathy și Heathcliff, sunt percepuți ca fiind „spectaculos necorespunzători” pentru personajele lor. Robbie, cunoscută din filme precum Barbie, nu reușește să transmită complexitatea rolului său. Imaginea unei femei seci și prinse într-un corset devine un clișeu obosit, care nu face decât să limiteze caracterul lui Cathy. „Nu poate conviețui cu ideea unei femei din secolul al XIX-lea,” susține un alt critic.

Elordi, deși are un aspect fizic care se potrivește cu tiparul lui Heathcliff, nu reușește să capteze esența anti-eroică a personajului. Interpretarea sa este superficială, iar complexitatea și întunericul care definesc personajul lipsește cu desăvârșire. Criticii subliniază că dialogurile și interacțiunile dintre personaje nu rezonează cu intensitatea relației originale, redusă la „figuri de săpun”.

Efectul asupra publicului și recepția generală

Filmarea a fost lansată în apropierea zilei îndrăgostiților, ceea ce a adus un număr mare de spectatori, în special femei în căutare de o experiență romantică. Cu toate acestea, reacțiile au fost mixte, iar atmosfera din săli a variat. „Să te afli într-o sală plină de femei care par a se distra a fost ciudat, iar prezența a doar câtorva bărbați a accentuat stereotipurile de gen,” observă un spectator.

Mulți au venit cu așteptări mari, iar dezamăgirea a lăsat un gust amar. Stilul vizual extravagant propus de Fennell, cu costume strălucitoare și design interior extravagant, pare să eclipseseze aspectele profunde ale narațiunii. Cinefilii subliniază că acest tip de abordare ar fi mai potrivit pentru un film comercial decât pentru o adaptare a unei opere literare de profunditate.

Noul Wuthering Heights a transformat, fără îndoială, o poveste clasică într-o experiență cinematografică controversată, provocând investigații asupra valorilor literare și a așteptărilor contemporane. Criticile abundă, dar Fennell continuă să își susțină viziunea artistică, lăsând deschisă o dezbatere despre ce înseamnă cu adevărat o adaptare reușită.