Laura Pausini pune în scenă un „Canto” controversat la ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Milano-Cortina 2026

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Milano-Cortina 2026 s-a dovedit a fi un prilej de mare emoție, dar și de intensitate critică pentru Laura Pausini. Artista a interpretat „Inno di Mameli”, însă varianta sa a stârnit dezbateri aprinse în rândurile publicului și criticilor. În opinia unor spectatori, Pausini a reușit să se „mănânce” pe sine, lăsând o senzație de umilință asupra piesei monumentale.

Critici acide și laude în egală măsură au căzut asupra prestației care s-a vrut a fi un moment patriotic. Reacțiile pe rețelele de socializare nu au întârziat să apară, unii comparând interpretarea sa cu „o versiune disneyană de Mameli”. Un utilizator pe X, cunoscut anterior ca Twitter, a întrebat retoric: „A luat vreo stecă?” în timp ce alții s-au încumetat să o numească „miseria coroanelor”. A fost cu adevărat Pausini cea care a umilit inima națională a Italiei?

„Scrie-mi când vrei” – un duel virtual în amintirea inegalabilului Mameli

Fervent contestată, interpretarea a generat o polarizare clară în rândul publicului. „Avem și noi casa noastră a discordiei“, a remarcat un observator, aluzie la disputele naționale frecvente. Un fan, contrar criticilor, a susținut cu ardoare că „Laura a cântat impecabil” și că orice comentariu negativ este nejustificat. În acest cadru virtual, vocile s-au amplificat, iar polemicile s-au strecurat rapid, având loc înainte de a termina eleganța ceremoniei.

Și cum s-a întâmplat adesea în trecut, Pausini s-a regăsit în centrul unei furtuni pe social media. Cu toate acestea, ea pare să își asume provocarea, cerându-le fanilor să nu fie timizi în a o susține. „Dacă Italia mă susține, îmi oferă un impuls fantastic”, a declarat artista, făcând trimitere la adrenalina pe care o resimte în momentele de intensitate muzicală.

Furia și emoția se întâlnesc în jurul unui simbol național

Dezbaterea acestui moment a dus, inevitabil, la o reflecție asupra valorii simbolice a imnului național. „Inno di Mameli” a devenit o piesă centrală în identitatea italienilor, iar interpretările sale sunt supuse intimității sentimentelor naționale. Desigur, opera lui Michele Novaro, compusă în 1847, nu este o piesă doar a trecutului, ci o reflecție a prezentului și a poziției Italiei pe scena internațională.

Feliți, mulți s-au arătat nemulțumiți de noul aranjament orchestral și de variațiile melodice aduse de Pausini. „Se pare că pentru unii, ‘La Solitudine’ a ajuns să fie văzut ca – în sensul cel mai bun al cuvântului – ‘inno d’Italia’”, a devenit un meme viral, subliniind nevoia de a reevalua accepțiunea artistică și culturală a remixărilor moderne pe un cadru atât de jucăuș.

În spatele acestor dispute, Pausini continuă să lucreze la noul său album „Io canto 2”, demonstrând că, indiferent de reacții, artistul rămâne o voință puternică, hotărâtă să valorifice fiecare notă a creației sale. „Mă simt o privilegiată”, a mai afirmat artista referindu-se la privilegiul de a fi înfățisată pe o scenă atât de grandioasă, în fața unei audiențe mondiale.

Între controverse și aplauze, Pausini rămâne un simbol al Italiei, navigând prin apele tumultoase ale artei și culturii contemporane. Traseul ei artistic continuă să fascineze și să împingă limitele percepției asupra muzicii și tradiției, chiar și atunci când nu toată lumea are de spus cuvinte de laudă.