Discuțiile privind prețul biletelor STB și ambițiile de a introduce transportul gratuit pentru pensionari au readus în centrul atenției dezastrul administrativ și financiar al sistemului de transport în comun din București. În timp ce unele voci cer simplu eliminarea tarifelor, realitatea arată o situație mult mai complicată, marcând un adevărat paradox: orașul poate, teoretic, să subvenționeze integral serviciul, dar nu o face din motive de risipă, corupție și ineficiență.
### Efortul necesar pentru sistemul de dată defalcată și controalele complexe
Dezbaterea actuală a fost declanșată de insinuările, pe surse dubioase, că s-ar putea renunța chiar și la gratuitatea pensionarilor, fără să se înțeleagă însă ce implică această decizie din punct de vedere birocratic. În realitate, culegerea, verificarea și verificarea datelor referitoare la pensionarii cu drept la transport gratuit sunt un proces extrem de laborios, ce necesită resurse și expertiză. Iar Avocatul Poporului pare lipsit de expertiza necesară pentru a aborda rapid astfel de teme cu adevărat complexe.
### Parametrii financiari, subvențiile și modelul balcanic de gestionare
În momentul în care primăriile de sector dispun de bugete imense, precum Sectorul 3, cu circa 600 de milioane de euro, suma alocată anual pentru subvenția la transport – în jur de 350 de milioane de euro – reprezintă o investiție semnificativă, dar ineficient gestionată. Dacă aceste fonduri ar fi folosite pentru subvenționarea integrală a transportului, suma ar fi mai mică decât bugetul total al orașului Brașov, estimat la circa 325 de milioane de euro.
Experiența Belgradului, recentul experiment al transportului total gratuit, ilustrează însă grave probleme ale unui astfel de sistem. Conform publicației sârbe Vreme, după eliminarea tarifelor, parcul de vehicule s-a deteriorat treptat, fiind afectat și calitatea serviciului. Începând cu 1 ianuarie 2025, transportul gratuit a dus nu doar la colapsul lent al infrastructurii, ci și la un fenomen de „caravană”, în care autobuzele de pe aceleași liniii ajung una după alta, ridicând semne de întrebare asupra eficienței. În plus, odată cu renunțarea la plățile pentru bilete, cetățeanul devine doar un beneficiar pasiv, ceea ce afectează moralul și responsabilitatea — iar calitatea serviciilor, tot mai precară, devine un fapt uzual și în București.
### Modelul londonez, soluția de referință în Europa
Diferit de balcanici, sistemul londonez al Transport for London (TfL) demonstrează că gestionarea corectă a fondurilor și responsabilitatea fiscală pot duce la un serviciu de calitate și sustenabil. În capitala Marii Britanii, prețul biletului nu se transformă într-o sursă de risc financiar, ci contribuie direct la dezvoltarea și modernizarea rețelei. Banii colectați sunt reinvestiți pentru extindere și îmbunătățiri, susținând, astfel, o economie sănătoasă a transportului public. În această manieră, utilizatorii plătesc pentru calitate, nu pentru birocrație sau salarii de lux ale șefilor.
### Situația la București și pericolul insolvenței
În București, însă, de ani de zile, sistemul este perceput ca o gaură neagră, alimentată de corupție și incompetență. Primarul Ciprian Ciucu a încercat recent să implice Consiliul General într-un audit extern, revoluționar pentru transparență. Însă, la vot, această inițiativă a fost respinsă. În lipsa unui control independent, edilul s-a văzut nevoit să ceară direct conducerii STB și Asociației de Dezvoltare Intercomunitară un plan de reformă, deși toate semnele indică un obstacol major: cei care au dezafectat sistemul în ultimele decenii sunt tocmai aceia care trebuie să-l redreseze.
Această situație creează un paradox absurde: administrația solicită restructurare de la cei care, în mod evident, au parazitat bugetul și au creat un sistem ineficient. Sindicatele și conducerea companiei sunt, de asemenea, un obstacol în orice încercare reală de reformare. În condițiile în care se vorbește tot mai serios de insolvență, un scenariu de mare risc, și în timp ce firmele de insolvență ar putea cere comisioane de succes, bucureștenii vor trebui să suporte, în cele din urmă, costurile deciziilor politice și administrative.
### Perspective și consecințe inevitabile
Indiferent de soluțiile care se vor adopta, realitatea este una clară: transportul în comun din București va rămâne un serviciu scump, blocat de interese politice și de o administrație diletantă. Cu sau fără reforme începând de la conducere, orașul va suporta fie costul direct al biletului, fie cel indirect al subvenției nesustenabile, totul într-un sistem pe cale de a se prăbuși.
Se pare că, până când nu va veni o restructurare serioasă, situată pe principii de sustenabilitate și responsabilitate, Bucureștiul va continua să funcționeze în modul „balcanic”: cu promisiuni, promisiuni neîndeplinite și riscuri tot mai mari pentru cetățean. Strategia de reformare trebuie să plece de la transparență și profesionalism, altfel riscă să devină doar un alt episod de lipsă de viziune, ca și cele din trecut. Întrebarea rămâne: cât vor mai tolera bucureștenii să fie robi ai unui sistem corupt și nesustenabil, până când această situație va deveni insuportabilă?
