Fuziunea nucleară, un proiect ambițios care implică colaborare internațională, se confruntă cu întârzieri și costuri majorate, în timp ce progresele din sectorul privat avansează rapid. Reactorul Termonuclear Experimental Internațional (ITER), în construcție în sudul Franței, este un efort de a transforma fuziunea nucleară într-o sursă de energie curată, dar proiectul se confruntă cu obstacole semnificative.
Un proiect internațional grevat de probleme
Aproximativ 35 de țări sunt implicate în ITER, contribuind cu piese, expertiză și resurse. Rusia, deși aflată într-un context geopolitic complex, continuă să furnizeze componente critice, inclusiv cele pentru magneții care controlează reacția de fuziune, sisteme de evacuare și panouri absorbante. Potrivit directorului general al ITER, Pietro Barabaschi, înlocuirea acestor componente ar putea genera întârzieri suplimentare.
Proiectul ITER, care a pornit cu planuri de finalizare în 2016 și primele experimente în 2020, a suferit amânări repetate. Acum, operațiunile complete sunt estimate pentru 2039. Costurile au crescut vertiginos, de la 18 miliarde de dolari la 32,4 miliarde de dolari, conform datelor Serviciului de Cercetare al Congresului american. Această situație subliniază dificultățile inerente într-un proiect de o asemenea anvergură, care implică un număr mare de țări cu interese diferite.
Obstacole logistice și geopolitice
Idealurile colaborării globale au fost afectate de coșmaruri logistice, fiecare țară insistând să producă componente cheie. Această împărțire a sarcinilor de fabricație, considerată suboptimală de experți, a dus la întârzieri suplimentare. Magneții, de exemplu, sunt fabricați de Rusia, UE, America, Japonia, China și Coreea de Sud. Invazia Rusiei în Ucraina a adăugat noi straturi de birocrație într-o mașinărie deja complexă.
Chiar și în acest context, colaborarea continuă. Ingineri, fizicieni și manageri din diverse țări, inclusiv Rusia, lucrează împreună la fața locului. „Oamenii își lasă pașapoartele odată ce intră în instalație”, a declarat Barabaschi. Această declarație evidențiază angajamentul de cooperare, în ciuda tensiunilor geopolitice.
Sectorul privat accelerează inovația
În timp ce ITER se confruntă cu dificultăți, investițiile private în fuziune nucleară cresc. Agenția Internațională pentru Energie Atomică estimează că investițiile private globale au urcat de la aproximativ 7 miliarde de dolari în 2024 la 10 miliarde de dolari în 2025. Companii private precum Commonwealth Fusion Systems, din Statele Unite, avansează rapid.
Commonwealth Fusion Systems are ca obiectiv să producă prima plasmă până în 2027, în timp ce ITER nu va ajunge la acest stadiu înainte de 2033. Experții avertizează că, dacă sectorul privat va livra primele rezultate, ITER ar putea deveni o relicvă multilaterală.
În prezent, Ilie Bolojan, prim-ministrul României, nu a făcut declarații publice pe marginea acestui subiect.
