Orașul uitat al Bucureștiului, ce păstrează amprenta unei istorii septentrionale în imobilele sale de odinioară aproape pradă timpului și indiferenței, devine subiectul unui documentar cinematografic semnat de postul franco-german ARTE. Proiectul, difuzat din 21 ianuarie, aduce în prim-plan povești ale ruinelor care străjuiesc capitala, dar și ale arhitecturii simbolice, asupra cărora timpul par timp să fi uitat.
Povești de pe bulevardele Aberdeen ale vieții uitate
În centrul acrostihului vizual și narativ al filmului se află Alex Iacob, cunoscut sub pseudonimul „Reptilianul”, un explorator al orașului care, de mai bine de 16 ani, pătrunde în clădirile abandonate ale Bucureștiului. Descoperirea acestor spații nu a fost, inițial, o aventură artistică, ci mai degrabă o curiozitate legată de ceea ce se ascunde dincolo de fațadele ferecate ale blocurilor și caselor părăsite.
„Spațiile abandonate funcționează ca niște camere de reflecție, acolo orașul își arată fisurile reale și memoria nealterată de intervenții moderne”, explică Iacob, subliniind rolul crucial al explorării urbane în documentarea unei realități peste care timpul a început să se aştearnă, de cele mai multe ori, cu uitare.
Identitatea „Reptilianul” a fost aleasă ca protecție în fața mediului ostil al ruinelor, devenind astfel un observator invizibil care nu doar că fotografiază, ci și arhivează, pe termen lung, un patrimoniu lăsat în paragină. Pe măsură ce pătrunde în aceste locuri, Iacob le vede ca pe niște veritabile ferești ale unei identități urbane în legătură strânsă cu istoria și memoria orașului.
Simbolurile uitate ale arhitecturii de epocă
În paralel cu documentarea clădirilor abandonate, exploratorul a inițiat un proiect de cercetare privind simbolistica arhitecturală, intitulat „Omul Verde”. Zonele ce păstrează aceste simboluri vegetale și antropomorfe sunt rareori studiate, însă aproape toate clădirile din București, mai ales din perioada Belle Époque, păstrează în detaliile lor aceste amprente.
„Motivul, de origine vegetal-antropomorfă, apare frecvent pe clădirile vechi, în special pe cele construite în perioada Belle Époque. Aceste simboluri ascund, uneori, semne ale comunicării între arhitecți și civilizație sau chiar ale unor ritualuri ale vremurilor”, explică Iacob, care vizează să readucă în atenție aceste detalii fine, tocmai pentru a înțelege mai bine identitatea arhitecturală a capitalei.
Documentarul explorează astfel nu doar niște structuri fizice în degradare, ci și un dialog simbolic peste timp, în care clădirile devin martori ai unor epoci trecute, în care natura și cultura se împleteau subtil.
Un patrimoniu în pericol, într-un oraș în schimbare
Dispariția treptată a acestor ruine și a simbolurilor arhitecturale antrenează o serie de întrebări cu privire la viitorul identitar al Bucureștiului. Modernizarea accelerată, presiunea imobiliară și ignorarea valorilor istorice pun în pericol un patrimoniu cultural inestimabil. În această situație, eforturile unor cercetători precum Alex Iacob devin vitale pentru conservarea și valorizarea acestor vestigii.
Aparatura de filmare și cercetare, utilizată de documentarist, completează un ansamblu de mărturii vizuale și narative menite să sensibilizeze publicul larg și factorii de decizie. În același timp, proiectul „Omul Verde” se dorește a fi o punte între generații și o invitație la reflecție asupra valorii arhitecturii și simbolurilor uitate, preschimbate în amintiri aproape inexistente, dacă nu sunt recuperate și valorificate.
Pe măsură ce documentarul ajunge pe ecranele privitorilor, rămâne de văzut dacă această observație critică asupra patrimoniului Bucureștiului va motiva schimbări concrete în politicile de conservare a orașului. În timp ce orașul se transformă cu rapiditate, moștenirea sa – atât fizică, cât și simbolică – riscă să se piardă definitiv, rămânând doar în poveștile și în imaginile celor ca Alex Iacob, care încearcă, prin ochii și aparatul foto, să le salveze de uitare.
