Un călător neobișnuit în mijloacele de transport în comun din București: Starr, un câine cu povești

O plimbare cu autobuzul devine, adesea, o experiență plină de întâmplări neașteptate pentru un cățel ca Starr. Într-un oraș unde regulile și normele de comportament în transportul public sunt, de multe ori, ignorate sau încălcate, ființele fără vorbă devin martori oculari ai unor scene ce pot părea departe de normalitate.

Autobuzul 343, o „cușcă pe roți” care nu respectă regulile

Starr pare a avea un gust special pentru autobuzele din București mai puțin regulate, în special pentru cel cu numărul 343. Deși spre deosebire de alte mijloace de transport în comun, acesta pare să fie un haos de reglementări neaplicate. În comparație cu altele mai ordonate, autobuzul 343 seamănă cu o „cușcă fără stăpân”, după cum îl descrie animalul. La fiecare așteptare, Starr simțea frustrarea stăpânului său, care se plângea că programul nu e respectat și că autobuzul „minte”, făcând aluzie la întârzierile continue.

Pentru Starr, timpul petrecut așteptând este imens, chiar dacă nu înțelege exact minutele și orele. Într-una dintre acele zile lungi de așteptare, câinele avea sentimentul că întârzierea poate fi chiar de 30 de minute, ceea ce, pentru un animal, este un timp considerabil. În acest mediu, unde răbdarea e pusă la încercare, Starr își păstrează calmul, dar observă totul cu atenție, de la mirosuri până la comportamentul celorlalți călători.

Conflictele și comportamentul uman pe scenă

Cea mai tulburătoare experiență avută în autobuz a fost contactul cu un bărbat neprovocat, a cărui reacție bruscă de furie a culminat cu scuipături și sunete urâte, ce nu puteau fi numite lătrături. Starr nu a înțeles de ce un om poate reacționa atât de violent, mai ales în condițiile în care autobuzul era aproape gol și nu părea a reprezenta o amenințare. Animalele, inclusiv câinii, percep uneori tensiunea și agresivitatea umană diferit față de oameni, dar această scenă i-a lăsat o amprentă adâncă.

„Nu știam ce înseamnă asta, dar am simțit imediat că nu e de bine. Când te scuipă cineva, nu e ca atunci când plouă sau când cade mâncare pe jos. E ceva intenționat, e ca un mușcat fără dinți”, povestește Starr, cercetând tulburat scena. Animalul alegerește să nu reacționeze, chiar dacă instinctul ar indica altceva. În schimb, stăpânul său, calm și resemnat, nu a intervenit, iar asta a stârnit priviri și mesaje tăcute de solidaritate din partea celorlalți călători.

Drepturile animalelor și mesajul de pe pereți

Un aspect interesant notat de Starr a fost un mesaj vizibil în autobuz, scris cu litere mari: „Interzicerea accesului cu animale de companie în mijloacele de transport în comun reprezintă un abuz grav și o încălcare a drepturilor omului și animalelor.” Acest text, aparent simplu, subliniază o dezbatere mai amplă despre regulamentele de transport și despre modul în care societatea acceptă prezența animalelor.

Deși, în mod normal, conducătorii de autobuz ar trebui să fie instruiți să gestioneze conflictele, realitatea arată o altă față. Povestea lui Starr sugerează că mulți conducători nu citează sau nu înțeleg aceste mesaje, iar incidentele de comportament agresiv rămân adesea fără intervenție adecvată.

Pentru Starr, însă, toate aceste scene devin tot mai departe de normalitatea pe care o cunoaște. Gândul la comportament sau legi pare dificil de înțeles pentru un cățel găsit pe drum, în plină zi, care doar își caută un loc cald și o inimă bună.

Speranța pentru astfel de animale stă în conștientizarea uriașă asupra drepturilor animalelor, în educație și în modul în care societatea oferă și respectă spațiul comun. În eventualitatea în care autobuzele din București vor deveni mai regulate și mai prietenoase, poveștile ca ale lui Starr vor fi poate amintirea unui trecut mai dur. Însă, până atunci, aceste scene rămân în spatele fiecărei uși de autobuz, reflectând încălcare, neînțelegeri sau, uneori, o posibilă schimbare.