Confruntarea dintre Moscova și Constantinopol a atins noi culmi, după ce Kremlinul a lansat un atac fără precedent la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Acest conflict nu a apărut peste noapte, ci are rădăcini adânci în istoria și teologia creștinismului ortodox.
## Rădăcinile conflictului
Patriarhia Constantinopolului este considerată “prima între egali” în Ortodoxie, pe baza Sfintelor Canoane și, în special, pe baza celui de-al 28-lea Canon al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care îi acordă drepturi de coordonare și de acordare a autocefaliei. Biserica Rusă contestă această interpretare, susținând că primatul este doar onorific și că fiecare Biserică este pe deplin independentă. În spatele disputei se află ideologia “celei de-a Treia Rome”, care promovează Moscova ca centru al Ortodoxiei și păstrătoare a dreptei credințe.
## Lupta pentru influență
După acordarea Tomusului Autocefaliei Bisericii Ucrainei în 2018, ruptura dintre cele două părți a devenit totală. Patriarhia Moscovei consideră Ucraina propriul său teritoriu ecleziastic, pe care Patriarhia de la Constantinopol l-a acaparat din motive politice. Adevărul este că Washingtonul și Kievul au dorit cu ardoare separarea Ucrainei de jurisdicția ecleziastică a Moscovei. În ultimii ani, Patriarhia Moscovei a înființat structuri paralele în Africa pe teritorii canonice ale Patriarhiei Alexandriei, iar recentul comunicat al serviciilor secrete ruse arată că rivalitatea s-a mutat pe terenul statelor baltice și Muntenegrului.
## Geopolitica religioasă
În statele baltice, ortodocșii per total constituie o minoritate puțin numeroasă: 15% din populație din Estonia, 13% până la 15% din Letonia și aproximativ 4% din Lituania. În Muntenegru, domină Biserica Ortodoxă Sârbă, reprezentând 70% din populație. Kremlinul va duce o luptă foarte dură pentru a împiedica autocefalia acestor mici Biserici, din motive geopolitice și simbolice. “Adevărul este că Washingtonul și Kievul au dorit cu ardoare separarea Ucrainei de jurisdicția ecleziastică a Moscovei” – o realitate care arată clar implicarea factorilor politici în disputele ecleziastice.
## Spre o unitate panortodoxă
Atena trebuie să sprijine Patriarhia Ecumenică împotriva presiunilor Moscovei, prin acțiuni coordonate. În primul rând, să consolideze dialogul cu alte Biserici Ortodoxe pentru a apăra caracterul ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului. În al doilea rând, să investească resurse semnificative în consolidarea rolului Bisericii Mamă ca centru spiritual. “Divizarea din cadrul Ortodoxiei limitează semnificativ acțiunea sa spirituală la nivel global, deoarece face imposibilă exprimarea unei poziții unitare cu privire la problemele de credință, moralitate și justiție socială” – un adevăr care subliniază necesitatea unui dialog sincer între toate Bisericile pentru a restabili unitatea panortodoxă în lume.
