O enzimă implicată în producerea grăsimilor ar putea juca un rol crucial în agravarea leziunilor neuronale asociate bolii Parkinson, conform unor cercetări recente. Studiul, realizat de oameni de știință din Singapore, aruncă o nouă lumină asupra mecanismelor complexe ale acestei afecțiuni neurodegenerative, oferind potențiale direcții pentru noi strategii terapeutice.
Agenția Națională de Presă
Enzima GPAT și efectele sale nocive
Cercetătorii au descoperit că o enzimă numită glicerol-3-fosfat aciltransferază (GPAT) poate amplifica efectele toxice ale alfa-sinucleinei, o proteină care se acumulează în creierul pacienților cu boala Parkinson. În experimentele de laborator, reducerea activității GPAT a dus la o scădere a afectării celulelor nervoase, atât în cazul musculițelor de oțet, cât și în celule cerebrale de șoarece cultivate în laborator.
În interiorul celulelor, mitocondriile, structurile responsabile de producerea energiei, sunt afectate de activitatea GPAT. Enzima reduce capacitatea celulelor de a genera energie. În același timp, crește toxicitatea alfa-sinucleinei, exacerbând efectele asupra celulelor nervoase. Pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate, cercetătorii au utilizat musculițe modificate genetic, care produc cantități mari de alfa-sinucleină umană, un model frecvent utilizat în studiul bolii Parkinson.
Noi abordări terapeutice posibile
Analiza genelor implicate în toxicitatea indusă de alfa-sinucleină a permis identificarea unor potențiale ținte terapeutice. Reducerea activității unei anumite gene a fost asociată cu o pierdere mai mică de celule nervoase și cu ameliorarea funcției motorii, în timp ce creșterea activității a agravat simptomele. Un compus care inhibă activitatea GPAT, anterior studiat în contextul tulburărilor metabolice, a fost administrat musculițelor. Rezultatele au arătat o reducere a efectelor nocive ale alfa-sinucleinei, inclusiv agregarea proteinei și afectarea legată de metabolismul grăsimilor.
Potrivit cercetătorilor, afectarea excesivă a metabolismului lipidic în celulele nervoase crește semnificativ toxicitatea alfa-sinucleinei. Inhibarea GPAT a redus aceste efecte atât în modelul de musculiță, cât și în celulele de șoarece. Aceste descoperiri sugerează că țintirea metabolismului grăsimilor ar putea reprezenta o strategie terapeutică promițătoare în boala Parkinson, o afecțiune neurodegenerativă pentru care nu există în prezent tratamente care să modifice evoluția bolii.
Pași următori în cercetare
Cercetările viitoare vor viza confirmarea acestor rezultate și explorarea dezvoltării unor inhibitori ai GPAT ca potențiale opțiuni terapeutice. Este necesară o înțelegere mai profundă a mecanismelor moleculare implicate pentru a dezvolta tratamente eficiente. În România, Ministerul Sănătății a anunțat recent o suplimentare a fondurilor alocate pentru cercetarea în domeniul bolilor neurodegenerative, subliniind importanța sprijinirii eforturilor științifice în acest domeniu.
