Expertiza comandată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) pentru a compara pensiile speciale ale magistraților cu cele contributive a stârnit un val de controverse. Doamna Lia Savonea, președintele ICCJ, a emis un comunicat-replică în care a susținut că expertiza confirmă prejudecățile inițiale, dar a omis să adreseze criticile aduse de specialiști cu privire la metodologia utilizată.
O expertiză viciată
Comunicatul ICCJ se concentrează pe faptul că pensia specială calculată după Legea Bolojan este întotdeauna mai mică decât cea care ar rezulta dacă s-ar aplica principiul contributivității. “E mai mică” – acesta este rezultatul învârtit și sucesiv de doamna Savonea, care însă uită să se uite în partea cealaltă, adică acolo unde trebuie: cum le-a calculat expertul pensia contributivă. Acesta a plecat de la ipoteza că salariul mediu din România ar rămâne neschimbat în următorii 40 de ani, ceea ce a distorsionat toate calculele.
Calculele reale
Pentru a demonstra dimensiunea distorsiunii, am refăcut calculele pentru un judecător virtual, care își începe cariera în 2026 și și-o termină în 2067. Am păstrat neschimbați toți parametrii, cu excepția salariului mediu pe economie, pe care l-am indexat cu 3% pe an. Rezultatele arată că magistratul ar acumula 76 de puncte, nu 147, cum a socotit expertul, și că pensia netă ar fi de 22.548 de lei, nu 39.759 de lei.
O chestiune de onomastică
Doamna Savonea insistă că dacă pensia specială e mai mică decât pensia contributivă, asta înseamnă că Guvernul Bolojan desființează de fapt pensiile speciale ale magistraților, ceea ce încalcă flagrant Constituția și legile țării. Însă, aceste legi și foruri nu cer ca magistrații să aibă pensii speciale, ci pensii decente, corelate și cu puterea economică a țării. Prin urmare, doamna Savonea transformă o chestiune contabilicească într-una de onomastică, uitând că pensiile pot fi fie speciale, fie contributive.
În acest context, devine tot mai clar că expertiza comandată de ICCJ a fost o manevră de imagine, menită să susțină prejudecățile inițiale, în loc să ofere o analiză obiectivă a situației. Prin urmare, este necesar ca toate părțile implicate să se așeze la masa negocierilor și să găsească o soluție care să respecte atât drepturile magistraților, cât și realitățile economice ale țării.
