Criza controlului bugetar în administrația publică românească ajunge din nou în centrul atenției, după ce ultima anchetă a Curții de Conturi a relevat un deficit uriaș în gestionarea fondurilor de stat — o gaură de aproape 6,8 miliarde de lei între 2018 și 2024. În ciuda acestei sume colosale, instituția a reușit să recupereze doar șase milioane de lei, semnalând un eșec clar al mecanismului de control și sancționare. Dacă raportul arată o situație atât de critică, întrebarea firească devine: de ce eșuează sistemul de fiecare dată în a prezenta rezultate concrete?
### Sistemul de control rămâne ineficient
Conducătorul Curții de Conturi în perioada menționată, Mihai Busuioc — actualmente judecător la Curtea Constituțională — semnalează un randament aproape null al activităților de audit. În acești ani, auditorii au trimis peste 500 de sesizări penale către parchete, însă efectul juridic s-a dovedit a fi aproape insesizabil, cu numai 12 dosare ajunse pe rolul instanțelor de judecată și alte 170 aflate încă în fazele incipiente ale urmăririi penale. Cel mai grav, însă, este faptul că aproape jumătate dintre aceste sesizări au fost clasate, fără a aduce vreo urmă de responsabilitate sau de sancțiuni concrete.
Astfel, sistemul creat pentru a combate fraudele sau gestionarea defectuoasă a banilor publici pare să se fi transformat într-un mecanism birocratic complex, în care dosarele dispar sau sunt făcute uitate, iar intervențiile legale sunt rareori date în cele din urmă. Această situație sugerează că, dincolo de rapoartele semnate de auditori, nu se întâmplă efectiv nimic în teren, iar problemele identificare rămân fără soluții concrete.
### Dosare dispărute și risipă de miliarde
Un caz emblematic al disfuncționalității majore a sistemului îl reprezintă situația din Sectorul 1 al Capitalei, unde dosarele cu prejudicii de miliarde de lei s-au evaporat pur și simplu. În 2021, Curtea de Conturi a alertat asupra unor nereguli grave descoperite în gestionarea societății de stat SAPE, cu un prejudiciu estimat la fabuloasa sumă de 3,3 miliarde de lei, aproape 750 de milioane de euro la cursul acelor vremuri. Surprinzător, procurorii nu au putut identifica aceste sesizări, iar dosarele în cauză au fost fie clasate, fie pur și simplu dispărute din evidențele oficiale.
Reprezentanții Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au afirmat, sec, că nu au găsit niciun fel de documente legate de sesizările depuse, în ciuda faptului că datele de înregistrare și alte dovezi indicau existența lor. În același timp, Curtea de Conturi nu a fost dispusă să furnizeze rapoartele de control, invocând confidențialitatea sau alte motive birocratice, ceea ce amplifică frustrarea și confuzia asupra întregului sistem de supraveghere.
### De ce sistemul eșuează și ce urmează?
Această serie de eșecuri și dispariții ridică întrebări serioase despre funcționarea instituțiilor de control din România. În condițiile în care plățile ilegale sau gestionarea frauduloasă a fondurilor publice au continuat să se petreacă, fără a se trage niciun fel de învățături, risca de a se perpetua astfel de stil de gestionare devine una reală pentru viitorul administrației românești. În timp ce investigațiile rămân fără rezultate și dosarele se pierd în labirintul administrativ, perspectiva unei reforme reale pare, deocamdată, îndepărtată.
Situația actuală solicită o reevaluare profundă a mecanismelor de control și sancționare, precum și o reformare a sistemului judiciar în domeniu. În condițiile în care, chiar și după atâtea ani, cifra de recuperare a fondurilor rămâne infimă, este evident că, fără o schimbare radicală, posibilitatea ca asemenea fraude de amploare să fie eliminate devine aproape nula. Dincolo de rapoartele și sesizările oficiale, o analiză serioasă a dezorganizării din sistem și o strategie clară de reformă trebuie să devină prioritatea numărul unu pentru instituțiile statului. Până atunci, cetățenii și contribuabilii vor continua să plătească prețul acestei incapacități administrative, cu miliarde de lei și cu încrederea în aparatul statului tot mai afectată.
