Paștele în vremea lui Nicolae Ceaușescu: Meniul respectat, spiritul, ignorat
Bucureștiul, aprilie 2026 – Sărbătorile pascale din perioada comunistă se deosebeau mult de cele pe care le trăim astăzi. În timp ce, în familiile din România, Paștele era sărbătorit în liniște, cu ouă roșii și cozonac pe masă, la vârful puterii, lucrurile stăteau diferit. Relatările celor care au lucrat la reședințele oficiale arată clar modul în care Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu petreceau Paștele. Meniul era tradițional, însă atmosfera era departe de spiritul religios al sărbătorii.
Meniul identic cu cel al românilor
Pe masa cuplului Ceaușescu nu lipseau preparatele clasice specifice acestei sărbători. Mielul, ouăle roșii și cozonacul se regăseau pe masă, identic cu ceea ce se întâmpla în casele oamenilor obișnuiți. O fostă administratoare a reședinței prezidențiale, Suzana Andreiaș, a declarat, simplu: „Să știți că țineau sărbătorile astea, Paștele, Crăciunul. Mâncau ce mânca toată lumea: carne de miel, ouă roșii, cozonac”.
Diferența majoră nu era în ceea ce serveau, ci în context. În timp ce românii făceau eforturi pentru a pregăti masa festivă, la reședințele oficiale, totul era asigurat. Un incident relatat de aceeași sursă scoate în evidență rigorile din jurul cuplului prezidențial. Într-un an, cozonacul nu fusese pregătit la timp. „«De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarășul. De la Sector, îi spun”. „«Tu n-ai făcut?»”. N-am făcut! “Uite, noi mergem să ne plimbăm și tu ne faci cozonac până ne întoarcem!”, a urmat replica. În două ore, cozonacul era gata. Cozonacul era preferat simplu, cu stafide.
Fără biserică, fără tradiții religioase
Deși respectau meniul tradițional, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu nu acordau importanță dimensiunii religioase. Istoricul Lavinia Betea a explicat: „Nu posteau, nu mergeau la Înviere, nu se salutau cu «Hristos a înviat!»”. Pentru ei, Paștele nu era o sărbătoare spirituală, ci o zi obișnuită, cu o masă mai bogată. Ziua de Paște nu aducea libertate sau relaxare. Totul era organizat în detaliu. Istoricul Lavinia Betea descrie felul în care era gestionat cercul apropiat: „Dacă ei se deplasau acolo, implicit și ceilalți demnitari cu soțiile urmau traseul tovarășilor. Îi țineau permanent sub ochi, pentru a nu-și face un alt program sau să se întâlnească într-un «grup fracționist».”
După mesele festive, programul continua cu activități precum volei, șeptică sau șah. Era o formă de socializare, dar și de control.
Tradiție păstrată doar la nivel de meniu
Fostul bucătar Camil Rogusky oferă o imagine completă: „Ceaușeștii țineau sărbătorile – de Paști, de Crăciun – în sufrageria mică, de lângă bucătărie. Aveau pe masă ouă, cozonaci și foarte multe fructe. La sărbători venea un călugăr care slujea mâncarea. Altfel, eu, unul, în biserică nu i-am văzut.” În aceeași perioadă, pentru majoritatea românilor, masa de Paște însemna efort și improvizație. Produsele de bază erau greu de găsit, iar multe familii se descurcau cu resurse limitate.
După ce Nicolae Ceaușescu a fost diagnosticat cu diabet, alimentația s-a schimbat. Porțiile au devenit mai mici, iar deserturile au fost limitate. Preparatele tradiționale au rămas, dar consumul a fost controlat.
