Curtea Constituțională a României a hotărât recent că ordonanța de urgență adoptată în 2024, precum și legea de aprobare a acesteia, sunt neconstituționale în ansamblu. Decizia vine ca urmare a contestației formulate de Președintele României, Nicușor Dan, care a semnalat riscul diminuării mecanismelor de control în procesul de autorizare și intabulare a construcțiilor aferente rețelei de metrou. În plus, aceasta evidențiază o dispută fundamentală asupra modului în care reglementările legislative trebuie elaborate și adoptate, precum și impactul lor asupra siguranței publice și a echității în domeniu.
Decizia CCR și motivarea sa
În comunicatul oficial, Curtea a stabilit că atât ordonanța de urgență, cât și legea care o aprobă, sunt acte normative de nivelul legii organice, fiind obligatoriu ca astfel de reglementări să fie adoptate de Parlament. Curtea a argumentat că: „legea criticată trebuia adoptată ca lege organică, deoarece nici Ordonanța Guvernului nr.36/2024 și nici legea de aprobare nu pot fi acte normative de nivelul legii ordinare, ci se încadrează în domeniul legii organice configurat de art.73 alin. (3) lit. m) din Constituție”. Această decizie riscă să deschidă un precedent în ceea ce privește modul în care Executivul poate interveni în domenii ce necesită reglementări de natură mai complexă, considerate de curte ca fiind de competența Parlamentului.
Contestația președintelui și implicațiile sale
Nicușor Dan a justificat sesizarea Curții susținând că ordonanța și legea de aprobare reduc mecanismele de control asupra procesului de intabulare a construcțiilor Metrorex, compania națională care gestionează rețeaua de metrou din București. În esență, ordonanța prevedea simplificarea procedurilor pentru dreptul de proprietate asupra construcțiilor de infrastructură de transport, eliminând necesitatea obținerii unui certificat de atestare emis de autoritatea locală, în cazul Metrorex. În locul documentației complexe, dreptul de proprietate putea fi înscris în cartea funciară pe baza autorizației de construire, procesului-verbal de recepție și a documentației cadastrale.
Președintele a argumentat că această măsură reduce verificările tehnice și poate compromite siguranța publică. În sesizare, el a adus în discuție faptul că, potrivit legii, un certificat de atestare fusese obligatoriu și că eliminarea sa create pentru Metrorex o excepție, care, din punctul său de vedere, putea genera discriminări. „O astfel de lege nu poate introduce o excepție pentru o singură companie, pentru că ar putea crea discriminări față de alte entități publice sau private”, a subliniat Nicușor Dan, acuzând că măsura favorizează ilegal anumite companii fără o justificare solidă.
Context legislativ și riscurile pentru domeniu
Întreaga chestiune se leagă de modul în care legislația românească tratează actele normative privind proprietatea imobiliară, în special în sectorul infrastructurii publice. Legea cadastrului din 1996, considerată de președintele României drept lege organică, stabilește reguli clare pentru înregistrarea drepturilor asupra terenurilor și construcțiilor. Prevederile actuale ale ordonanței și ale legii de aprobare păreau, astfel, să simplifice procedurile pentru Metrorex, dar în același timp ridicau întrebări legate de controalele tehnice și de siguranța investițiilor publice.
Decizia Curții și criticile aduse ordonanței indică o clarificare importantă: anumite măsuri trebuie să fie adoptate de Parlament, nu prin ordonanță de urgență. Aceasta evidențiază totodată tensionele existente între guvernanți și instituțiile de control asupra modului în care se pot face reforme în domeniul infrastructurii publice, mai ales în contextul unui proiect atât de sensibil precum rețeaua de metrou a Capitalei.
Perspective și urmări
Deși decizia CCR a fost clară, voința politică și administrative rămâne în continuare un domeniu subiectiv, iar guvernul are posibilitatea să elaboreze alte forme legislative pentru a adresa nevoile metroului, respectând întocmai recomandările constituționale. Problema siguranței și a controlului tehnic rămâne, pe termen lung, una de maximă importanță pentru cetățeni, mai ales în contextul creșterii numărului de utilizatori ai rețelei de metrou și al investițiilor în infrastructură.
Poate cel mai relevant este că această decizie subliniază necesitatea unei legislații mai clare și unitare în domeniul proprietății și construcțiilor, domenii esențiale pentru dezvoltarea durabilă a orașelor și garantarea drepturilor tuturor entităților implicate. În timp ce Parlamentul trebuie să își clarifice și să își asume rolul, autoritățile vor fi nevoite să găsească soluții conforme cu decizia CCR, pentru a evita eventualele blocaje și pentru a asigura funcționarea eficientă a infrastructurii publice vitale.
