Belgia a fost, pentru scurt timp, prezentată ca parte a “Consiliului pentru pace” lansat de președintele american Donald Trump, înainte ca ministrul belgian al Afacerilor Externe, Maxime Prévot, să dezmințească informația. “Belgia NU a semnat tratatul Consiliului de pace. Această anunțare este eronată. Dorim o reacție europeană comună și coordonată. La fel ca multe alte țări europene, avem rezerve cu privire la această propunere”, a declarat Prévot pe rețeaua X.
## Confuzia belgiană
Rămâne o întrebare: cum a ajuns Belgia pe lista țărilor semnatare? Potrivit unor surse guvernamentale, administrația americană ar fi confundat Belgia cu Belarus, aliat apropiat al Rusiei. În realitate, Bruxelles nu a fost niciodată asociat discuțiilor privind acest proiect și nici măcar abordat de Washington. Acest incident nu este izolat, având în vedere alte aproximări recente ale președintelui american, care a confundat în repetate rânduri Groenlanda cu Islanda în discursul său la Forumul Economic Mondial de la Davos.
## Reacții internaționale
Mai mulți lideri și-au exprimat deja intenția de a se alătura Consiliului, printre care Argentina lui Javier Milei, Ungaria lui Viktor Orbán, Israel, dar și Belarusul lui Alexandr Lukașenko. Kazahstan, Uzbekistan, Armenia, Maroc și Vietnam au răspuns, de asemenea, favorabil. Arabia Saudită, Turcia, Egipt, Iordania, Indonezia, Pakistan, Qatar și Emiratele Arabe Unite și-au anunțat, de asemenea, participarea. Alte țări preferă să aștepte, precum Canada, care a exclus posibilitatea de a “plăti pentru un loc”, sau Germania, care pledează pentru o coordonare cu partenerii săi europeni.
## Implicații și perspective
Marea Britanie, de asemenea invitată, a anunțat că nu va face parte dintre semnatari în acest stadiu, invocând întrebările juridice ridicate de tratat și îngrijorările legate de o posibilă participare a lui Vladimir Putin. Moscova a indicat că dorește să “studieze documentele” înainte de a se pronunța, o perspectivă care suscită rezerve din partea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. În acest context, incidentul belgian arată că inițiativa americană este departe de a fi clară și unită, și că va trebui să înfrunte multe provocări înainte de a deveni realitate.