Povestea unei orădence, disperată că autoritățile nu știu să-și facă treaba nici măcar atunci când sunt somate de către lege, este un exemplu elocvent al birocrației excesive și a lipsei de eficiență a instituțiilor publice. Maria, o femeie de 75 de ani, așteaptă de peste patru ani certificatul de deces al fiului său, Costel, care a murit în Canada.
### Ani de așteptare și birocrație
Durerii i-a urmat, apoi, îngrijorarea. Cum apartamentul în care locuiește era și pe numele băiatului, avea nevoie de certificatul de deces al acestuia pentru succesiune. “Acum încă mai lucrez, dar la un moment dat o să mă lase puterile. M-am gândit să mă dau în grija cuiva în schimbul locuinței, dar nu pot face acte notariale”, spune femeia.
De peste patru ani încearcă să obțină documentul, ba chiar a câștigat un proces prin care Ministerul Afacerilor Externe a fost obligat s-o ajute, pentru că așa este legea, dar degeaba: i-a fost trimis un certificat cu un prenume greșit! A semnalat eroarea, însă de atunci MAE nu i-a dat niciun semn că va îndrepta eroarea.
### Eroarea și indolența instituțiilor
A dat în judecată ministerul, iar sentința rămasă definitivă cerea instituției să rezolve problema. Dar MAE s-a pus în mișcare cu încă un an de întârziere, abia în iulie 2025, numai după ce avocatul a trimis o somație scrisă pentru punerea ei în executare. i atunci, Ministerul și-a făcut treaba cu indolență și incompetență. “După o lună, în august, când am sunat din nou la Consulatul de la Vancouver, o funcționară mi-a comunicat că a primit de la autoritățile canadiene certificatul de deces, dar cu unul dintre prenume scris greșit – Custel, în loc de Costel. A promis că se va cere rectificarea actului, dar în octombrie ne-au trimis certificatul greșit”.
### O așteptare nesfârșită
Prin urmare, a cerut încă o dată, în scris, ca MAE să facă demersurile pentru obținerea certificatului, corect, dar de atunci nici el, nici mama defunctului n-au primit vreun răspuns. Povestea acestei femei este un exemplu trist al modului în care birocrația și indolența instituțiilor publice pot face viața unor oameni un calvar. Este un caz care ridică semne de întrebare despre eficiența și responsabilitatea instituțiilor publice și necesitatea unei reforme profunde a sistemului administrativ.
