Mario Iorgulescu, confesiuni tulburătoare despre viața după accidentul tragic în care a murit Dani Vicol

La șase ani de la accidentul rutier care a schimbat radical viețile multor oameni, Mario Iorgulescu a acceptat să împărtășească, într-un interviu emoționant, detalii despre perioada sa de suferință și tratament. Acesta a vorbit în premieră națională în cadrul emisiunii „Dan Capatos Show” de la CANCAN.RO, unde a descris coșmarul trăit în clinica de recuperare.

Lupta cu depresia și încercarea de sinucidere

Iorgulescu a povestit cum tragicul accident, în care Dani Vicol a murit, a marcat începutul unui coșmar personal. „Trei luni de zile am plâns zilnic”, a spus acesta, recunoscând că starea sa mentală s-a deteriorat drastic în urma incidentului. Într-un moment de disperare, a încercat să-și pună capăt zilelor, consumând o cantitate semnificativă de substanțe psihoactive. „Am luat un pumn de psihoactive, ca să mă sinucid. Nu mi-a ieșit. Am ajuns la doctor, la spital”, a explicat Mario, descriind o realitate sumbră a suferinței sale.

Spusele sale pun în lumină nu doar dramele personale, ci și deficiențele sistemului de sănătate mintală. În timpul internării, Iorgulescu a avut parte de momente dificile, fără o adevărată supraveghere. „Nu aveam pază. Erau doar doctori, dar te sedează majoritatea timpului”, a adăugat el, conturând o imagine alarmantă despre condițiile din clinică.

Speranța și frica într-un mediu al fărădelegi

Perioadele de internare au fost destul de dure, iar Mario a fost martor la diverse incidente îngrijorătoare. „Am asistat la niște cazuri groaznice. Era o fată în scaun cu rotile, foarte deșteaptă, care a încercat să fie sugrumată de prietena ei în somn”, a relatat el, scoțând în evidență vulnerabilitatea pacienților aflați în astfel de instituții. Iorgulescu a recunoscut că a intervenit pentru a le despărți, evidențiind o realitate cruntă a unui sistem care pare că nu protejează suficient pacienții.

Cu toate acestea, Mario și-a exprimat speranța de a depăși trauma. „Acum, ușor, doar anul ăsta, am avut mici ameliorări. Am trecut printr-o perioadă de adaptare, dar e greu”, a afirmat el, subliniind că medicamentele și sprijinul mamei sale au avut un impact pozitiv.

Un mesaj de dorință de schimbare

„Lumea crede că eu n-am avut nimic cu incidentul sau că n-am sentimente”, a explicat Iorgulescu, făcând apel la empatie din partea societății. Confesiunile sale fac parte dintr-o luptă mai amplă, când este vorba despre stigmatizarea persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală. Mesajul său este unul de sensibilizare: „E important să vorbim despre aceste lucruri. Nu trebuie să ne fie teamă să cerem ajutor”.

Fiecare declarație făcută de Iorgulescu este o poartă deschisă către discuții esențiale despre sănătatea mintală, despre nevoia de a face sistemul de prevenire și tratament mai accesibil și mai eficient. Iorgulescu și-a asumat responsabilitatea de a deveni o voce a celor care suferă în tăcere, aducând la iveală o realitate adesea ignorată.

Închiderea acestui capitol al vieții lui Mario Iorgulescu nu este doar despre recuperare personală, ci și despre o schimbare socială necesară. Interviul său servește ca un apel la acțiune pentru toți cei care sunt implicați în domeniul sănătății mintale, invitându-i să reflecteze asupra modului în care tratează pacienții și să caute soluții viabile pentru a preveni astfel de tragedii în viitor.