Primul muzeu interactiv dedicat comunismului din București, o inițiativă personală inspirată de nevoia de a înțelege trecutul

Cătălina Andrieș, o figure cunoscută în domeniul educației nonformale și turismului cultural, a transformat un vis vechi în realitate: primul muzeu interactiv dedicat perioadei comuniste din București. Deschis în vara anului 2023, acest spațiu își propune să ofere publicului o perspectivă inedită asupra unei epoci marcate de tensiuni, cenzură și ideologii opuse, dar și să răspundă curiozității multora despre viața cotidiană din acea vreme.

De la inițiativă privată la Muzeul Trăirii Comuniste

Ideea a prins contur în 2019, în timpul tururilor ghidate organizate de Andrieș, când a realizat că sunt foarte puține locuri în București în care se poate experimenta și învăța despre comunism în mod interactiv. “Era o întrebare care răsărea tot timpul: ‘Unde putem să vedem și noi ceva despre comunism, în afară de Palatul Parlamentului, unde nu ni se spune decât despre clădire?'”, povestește ea. Anul 2020, marcat de pandemie, a pus însă proiectul pe pauză, dar a reînviat determinația în 2022, odată cu reluarea planurilor.

Spațiul actual, modest din punct de vedere financiar, a fost ales pentru a putea fi convertit în muzeu după un proces de amenajare de peste șase luni. “Am făcut cât am putut să facem din acest spațiu. Am deschis pe 26 iulie 2023, deci mergem un pic pe trei ani”, adaugă Andrieș. Acest muzeu nu este unul pasiv, ci unul extrem de interactiv: vizitatorii pot atinge exponatele, îmbrăca uniforme vremurilor, asculta muzică de pe vinil sau chiar să se fotografieze în decoruri reproduse fidel.

Contextul istoric și provocările conservării

Este bine-cunoscut faptul că perioada comunistă a fost una plină de represiuni, cenzură și limitări ale libertăților. În muzeu, aceste aspecte sunt evidențiate prin texte care scot la iveală realitatea dură, chiar dacă prezentată cu anumite manipulari pentru a nu respinge complet vizitatorii. “Comunismul în România nu vine cu povești vesele, indiferent de ce ar spune unii. Dacă citim toate textele din muzeu, ele vor aduce întotdeauna balanța să se incline în favoarea lucrurilor negative”, explică Andrieș.

Pentru conservarea exponatelor, organizatoarea a explicat că multe dintre obiecte pot fi manipulate, atinse și, eventual, înlocuite. “Avem de exemplu tot felul de publicații, haine, cărți, care pot fi înlocuite ușor”, afirmă ea. Majoritatea pieselor au fost achiziționate de la colecționari, și nu donate, din cauza scepticismului general în privința utilizării lor. “Prețul lor a fost foarte, foarte variabil”, adaugă Andrieș.

Educație, nostalgie și depășirea prejudecăților

Unul dintre scopurile muzeului este acela de a atrage tinerii și generațiile tinere, a căror percepție asupra comunismului tinde să fie influențată de povești pasionate și uneori idealizate. “Pentru o învățare calitativă, trebuie să le combinăm: vizual, auditiv și kinestezic”, spune Andrieș. În acest sens, muzica de pe vinil, obiectele tactile și reconstituirea decorurilor din apartamentele vremurilor sunt metodele folosite pentru a crea o experiență captivantă.

Deși muzeul nu se prezintă ca o platformă de propagandă, Andrieș admite că percepțiile despre comunism sunt adesea marcate de experiențele personale sau de povești colective. “Realitatea este una singură: cea istorică. Nu există o altă realitate”, afirmă ea. În același timp, recunoaște că mulți oameni păstrează nostalgie pentru anumite aspecte, cum ar fi sentimentul de comunitate sau siguranța zilei de ieri.

Perspective în dezvoltare și urmări ale păstrării memoriei

Pe termen lung, Andrieș și echipa sa își doresc un spațiu mai vast, unde să poată recrea zone industriale, ateliere și străzi, pentru a intensifica imersiunea vizitatorilor. O astfel de investiție ar presupune însă resurse considerabile, dar și susținere publică sau privată mai consistentă.

Întrebată care este locul preferat din oraș, ea menționează Palatul CEC, reprezentant al unei arhitecturi eclectice pe care o apreciază profund, fiind un simbol al Bucureștiului istoric. În pregătirea continuă și dezbaterile despre memorie, muzeul acestei perioade devine un spațiu de reflecție, dar și de învățare, deschizând uși spre înțelegerea complexității trecutului românesc și, implicit, spre interpretarea corectă a prezentului.